Pacat de aceasta tara ca nu a avut in 22 de ani nici macar un presedinte cu care sa se mandreasca. Pacat macar pentru acei tineri care au murit pe 22 decembrie. Sunt convins ca fata de aceasta idee exista un numar oarecare de persoane care se vor revolta.
Indiferent de dezamagirile suferite din partea lui Traian Basescu, ei continua sa creada in acest om. Iar credinta lor are la baza o presupunere - stie acest om ce face, ce spune. Nu e nimic intamplator, omul are un plan, cu care castigata mereu.
Ei sunt nucleul dur. Credinta oarba si irationala fata de un politician al carui discurs public a ajuns astazi, dupa sapte ani in fruntea tarii, contradictoriu de la o propozitie la alta.
Secretul cel mai mare al lui e ca nu are niciun secret. Iar planul lui perfect de fiecare data e ca nu a avut niciodata unul. A improvizat mereu. A spus doar ce a simtit ca isi doreste lumea sa auda si in rest a jucat la cacealma, pacalind astfel aproape intotdeauna slabii si naivii parteneri de "afaceri".
Prima consecinta a unui astfel de comportament e ca nu te mai ia nimeni in serios, orice ai face sau ai spune. Iar Traian Basescu aici a ajuns. Aparent, nici el nu mai stie astazi ce a spus ieri. Inutil sa rememoram fragmente. Ele constituie regula.
De fapt, omul stie prea bine ce face. Pur si simplu isi muleaza credintele pe interesele personale de moment. Ele se topesc, pe scurt, intr-unul singur - pastrarea scaunului o perioada cat mai lunga. Dar strategia naste monstri. Ultimul si cel mai oribil e comasarea alegerilor locale cu cele parlamentare.
PDL si-a asumat raspunderea pe comasare, invocand economia bugetului si stabilitatea guvernarii. Am tot sperat sa fie doar un plan tampit electoral, o sperietoare care, odata retrasa, sa induca un sentiment eliberator. N-a fost sa fie. Nici nu s-a racit bine inregistrarea
