"Libertate, libertate!" si "Jos dictatura!" au strigat marti revolutionarii in Bucuresti. Ce repede uitam! Romania de astazi este departe de perfectiune, puterea actuala este corupta si incompetenta, dar, in mod cert, libertatea e totala si suntem mai aproape de anarhie decat de dictatura.

Fiecare spune si face ce vrea, cand vrea, unde vrea, regulile sunt orientative din trafic pana la Inalta Curte, Romania este cu adevarat tara tuturor posibilitatilor. Cat despre dictatura, eu n-am vazut incat una in care dictatorii sa fie injurati de dimineata pana seara la televizor si pe strazi de nemultumiti adeseori de profesie, adeseori prosperi si care, in orice caz, nu au niciodata de suferit.

Da, libertatea e totala dupa 22 de ani. Mai mare ca niciodata. Si de miscare, si de exprimare, si de alegere. Ca nu stim ce sa facem cu ea este o alta discutie. Ca ne canalizam toate energiile pe mize mici, pe prostii, ca obosim doar vorbind si gesticuland, asta e alta discutie. Ca debusolarea acestei libertati haotice ne poate duce direct spre dictatura este o cu totul alta problema. Dar libertate avem.

Si cine nu crede sa se uite atent la imaginile cutremuratoare din Coreea de Nord, acolo unde opresiunea a spalat creierele pana la nivelul unui sindrom Stockholm colectiv. Altfel nu cred ca se explica isteria colectiva declansata de moartea unui dictator autentic in randurile unui popor sufocat, flamand si prizonier intr-o uriasa inchisoare, un popor care traieste o nenorocire chiar mai mare decat a romanilor inainte de 1989.

Romania de astazi experimenteaza dureros alte lipsuri majore, in primul rand injustitia si decredibilizarea autoritatilor, bulversarea valorilor, lipsa de respect si de sansa pentru elitele autentice, incoerenta si lipsa de viziune a conducatorilor, ipocrizia si demagogia dincolo de orice limite rezonabile. Romania e