Anul acesta am inaugurat 200 de kilometri de autostrăzi, trei noi aeroporturi, 10 noi staţii de metrou, 500 de kilometri de cale ferată pe care se circulă cu 160 km/h şi... Nu vă speriaţi, nu am înnebunit şi intenţia mea nu este nici să vă dezinformez. Este însă bilanţul de sfârşit de an 2011 despre care mi-aş fi dorit să scriu acum, în prag de Sărbători.
Cu toate acestea, nu pot nega că anul acesta s-a "mişcat" ceva la capitolul infrastructură. Pe scurt, bilele albe ale anului 2011 sunt: pasajul Basarab, prima autostradă din vestul ţării, Arad-Timişoara, un nou terminal pe Aeroportul Otopeni. Tot aici am putea adăuga şi cele două noi stadioane, Naţional Arena şi Cluj Arena. Bilele negre? Parcurgem ruta Bucureşti-Constanţa cu trenul în două ore şi jumătate, atât cât făceam şi în urmă cu 20 de ani, înainte să investim aproape 900 mil. euro în reabilitarea acestei linii ferate; avem "autostrăzi" inaugurate doar la o bandă pe sens şi fără parapeţi; în continuare avem probleme cu întârzierea termenelor de finalizare la tot ceea ce înseamnă infrastructură.
Ce au învăţat însă anul acesta cei de la Ministerul Transporturilor este prioritizarea: au mutat banii de pe reparaţiile de drumuri naţionale pe construcţiile de autostrăzi. Cu toate acestea, nimeni nu mai intră în extaz atunci când se promit 800-1.000 km autostradă în următorii trei-patru ani, pentru că experienţa ne-a arătat că nu tot ce zboară se mănâncă şi că cea mai mare parte a promisiunilor au fost deşarte.
Şi nu e deloc confortabil să vezi că investitori mari vin în România, investesc bani grei, creează locuri de muncă, după care "dezertează", unul dintre motivele plecării fiind, în opinia mea, şi infrastructura înapoiată. Avem totuşi doar 371 km autostrăzi, de câteva ori mai puţin decât ţări din regiune precum Ungaria sau Polonia. Pe unde să îşi transporte fabricile produsele?
De ce? No
