Cei care în 1989 ieşeau primii în stradă la Braşov au rememorat evenimentul ieri, la troiţa din faţa Instituţiei Prefectului, prin depunere de coroane.

Primii care au avut curajul să iasă în stradă, în 21 decembrie 1989 şi să strige împotriva lui Ceauşescu în Braşov au fost angajaţii de la ICA Ghimbav. A doua zi, pe 22 decembrie pe străzile oraşului erau muncitori din toate uzinele oraşului. La 22 de ani de la evenimentul care a schimbat un regim, angajaţii sau foştii angajaţi ai fabricii au comemorat, ieri, evenimentul, prin depunere de coroane la troiţa din faţa Prefecturii şi aprinderea unor lumânări. Ei spun că gestul lor de atunci a meritat, chiar dacă şi acum „e prost cu căldura” şi „banii sunt puţini”, însă, pe atunci cel mai greu era cu libertatea cuvântului. Dezamăgirea însă vine din faptul că în ziua de azi nu se mai vorbeşte despre acel gest, ci despre revoluţionari. „Acum se face tam-tam mare pe revoluţionari, se uită pentru ce am ieşit, se face confuzie între revoluţionari şi deţinători de certificate, care după părerea mea sunt lucruri total diferite”, spune Arpad Şuba, liderul de sindicat ICA Ghimbav. Acesta consideră că ceea ce se întâmplă în aceste zile cu revoluţionarii este „jenant, degradant şi întinează ce s-a întâmplat pe vremea aceea. Nu pot să cred că au ieşit în stradă pentru drepturi personale”, punctează liderul de sindicat, amintind de protestele revoluţionarilor cu certificate, nemulţumiţi că vor pierde bani. În opinia lui Arpad Şuba, certificatele ar trebui să se numească „certificate de lovitură de stat”. „Revoluţie a fost până în 22 decembrie şi apoi cu totul altceva, de exemplu lovitură de stat”, mai spune acesta, amintind că, în 21, cel care i-a scos în stradă a fost Ioan Demi - „cred că singurul revoluţionar care merită acest nume, pentru că dacă n-ar fi fost el, IAR nu ieşea”.

Ca de obicei, Arpad Şuba a ţinut să