Pe 25 decembrie 1989, în faţa Tribunalului, la Târgovişte, Nicolae Ceauşescu a ţinut- o pe a lui: “Nu răspund decât în faţa Marii Adunări Naţionale”. Evident, asemenea întregului popor am considerat remarca lui Ceauşescu o găselniţă menită să nu recunoască acea instanţă provizorie. În faţa cui răspundea Ceauşescu, dictatorul care făcea absolut ce dorea în România? Că la Târgovişte s-a desfăşurat o farsă judiciară, nu mai încape îndoială! Alta este problema! Că Ceauşescu avea dreptate. Conform Constituţiei Republicii Socialiste România, articolul 72: “Preşedintele Republicii Socialiste România este ales de Marea Adunare Naţională pe durata legislaturii, în prima sesiune a acesteia, şi rămâne în funcţie până la alegerea preşedintelui în legis- latura următoare”. Legalismul şi faptul că din punct de vedere juridic Ceauşescu a condus o republică parlamentară au fost dezvăluite în premieră publicului larg de Ion Cristoiu în ultima sa carte: “Adevărata moarte a lui Ca- rol al II-lea”. Nicolae Ceauşescu era un maniac al respectării legalităţii, iar articolul 76 din Constituţia RSR îi dădea perfectă dreptate: “Preşedintele Republicii Socia- liste România este răspunzător faţă de Marea Adunare Naţională pentru întreaga sa activitate”. Dictatorul nu vorbea în vânt la Târgovişte. Fără îndoială că în cazul loviturilor de stat sau al revoluţiilor, legea nici nu mai contează, dar din punct de vedere juridic, pelticul din Scorniceşti avea dreptate! Ion Cristoiu este de părere că Nicolae Ceauşescu nu se adresa Tribunalului Militar Excepţional. Ci posterităţii, iar eu înclin să-i dau dreptate!