Când ascultă muzică, puştiul închide ochii şi se lasă pătruns de sunet. Îi plac rock-ul şi jazz-ul, iar când are audienţă cântă la tobe, la muzicuţă şi la pian.

Alex împlineşte cinci ani în februarie şi, pentru că este un copil foarte cuminte, ştie clar că Moşul îi va aduce exact ce îşi doreşte: o chitară adevărată. A cântat odată la una şi de atunci îşi doreşte chitara lui.

Deocamdată, cântă la tobe, la muzicuţă şi la pian. Camera lui este plină de instrumenete muzicale la care cântă, pe rând, când are spectatori.

Toţi cei care îl cunosc pe Alex Simion ştiu că este un puşti cu totul special. Chiar dacă abia merge la grădiniţă, apreciază muzica bună, ascultă cu plăcere genuri cu mai puţin impact la copii: rock, jazz şi music-hall. Poate sta minute întregi să asculte un concert Barbara Streisand. Dă din cap şi închide ochii, lăsându-se pătruns de sunete.

Adevărul este că moşteneşte talentul de la tatăl său, muzician. Dar Alex nu se mulţumeşte numai cu muzica, ci compune şi poezii. A compus-o pe prima când avea trei ani şi o ţine minte şi acum: "Iepuraş, drăgălaş/ La pisoi te opreşti/ Vine dinozaurul/ Şi te papă oase, oase". Acum, fiind în faza muzicală, transpune poeziile lui pe melodii. Si cântă despre orice. Despre maşini, despre mobilier sau despre ce vede pe geamul maşinii.

"Pe aeroportul lui Moş Crăciun nu e voie cu pipă"

Ştie că Moşul locuieşte în Laponia, la Polul Nord, "undeva în afara oraşului, nu aşa aproape, şi are un aeroport adevărat cu avioane care merg cu kerosen şi unde nu-i voie cu pipă".

Alex e o fire veselă, mereu cu zâmbetul pe buze, prietenos şi sociabil. Uneori, e sfătos ca un om mare. Are un dar special de a se face remarcat imediat ce intră într-un loc, chiar dacă mai sunt şi alţi copii acolo. Acaparează imediat audienţa matură şi îi place să fie personajul prin