Interviu cu soprana Irina Ionescu

Profesor de Canto la Facultatea de Arte a Universităţii „Ovidius” din Constanța, soprana Irina Ionescu a cântat pe mari scene din Europa – Opera Naţională Lyon, Teatrul La Fenice Veneţia, Opera din Lausanne, Teatrul Sao Carlo Lisabona, Teatrul Verdi din Padova, Opera din Caen şi Opera din Rouen, pe scena marilor festivaluri din Edinburgh, d’Aix en Provence, Musicora-Paris, Royaumont, Vaison-la-Romaine, Vezelay, Rostock, etc. Și cântă. Cu o precizare: venirea pe lume, acum șase ani, a fiului său Bogdan – o minune îngerească – a ținut-o, un timp, la distanță de lumina reflectoarelor, a marilor scene europene unde a fost în permanență invitată. Dar Irina Ionescu, ea însăși aflată sub zodia unicității, prin vocea aparte (soprană de coloratură dramatică) a continuat și continuă să trăiască prin muzică. Trei roluri i-au marcat cariera artistică: Regina nopții din ”Flautul fermecat” de Mozart, pe care-l consideră rolul vieții sale și pe care l-a jucat și cântat de peste 160 de ori, în țară și pe marile scene europene; cel de-al doilea este Rosina din ”Bărbierul din Sevilla” de Gioachino Rossini, pe care l-a interpretat cu bucurie, cu veselie, cu uimire față de geniul dramaturgic al compozitorului, aducându-i satisfacția și mulțumirea de a fi ales această carieră. Mai este Violetta Valéry (personajul feminin principal din opera ”La Traviata” de Giuseppe Verdi), rol pe care l-a interpretat în spectacole și pe care îl consideră ”mereu în lucru”… În mod cert, pentru soprana Irina Ionescu ”rolul” vieții sale este muzica. Iată de ce pare neatinsă aura învingătorului care este …

–Ați cântat pe mari scene din Europa și din țară. Unde și cum a început drumul dvs. în arta lirică, doamna Irina Ionescu ? A fost o alegere asumată, deliberată?

–Am simțit, categoric, o chemare către muzică… Era o pasiune care nu mă lăsa să dor