Încep prin a le mulţumi celor care au acceptat să scrie despre George Ivaşcu în paginile revistei al cărei director a fost până la moarte. Ar fi fost normal să-l evocăm cu cinci luni în urmă, când se împlinea un secol de la naşterea lui (22 iulie).

Întârzierea are cauze obiective şi subiective, pe care nu are rost să le menţionez aici. Voi spune totuşi că, în momentul de faţă, numărul celor care l-au cunoscut şi care au colaborat la revistele conduse de el este foarte mic, iar numărul celor doritori să scrie despre el este şi mai mic. Generaţiile noi ştiu prea puţin despre rolul jucat de George Ivaşcu în presa culturală din deceniile 6-9. Cât priveşte o epocă şi mai veche, aceea a deceniilor 4-5, informaţiile devin, nu doar subţiri, dar şi inexacte.

Într-o carte recentă, Lucian Boia preia o astfel de informaţie: Victor Pancu, colaborator la rubrica politică a hebdomadarului „Vremea” al lui Vladimir Al. Donescu, ar fi fost una şi aceeaşi persoană cu George Ivaşcu. Din câte ştiu, Ivaşcu n-a folosit pseudonime. Nici n-a scris în timpul războiului articole politice. „Vremea” a fost una din publicaţiile cele mai serioase din epocă în partea literară, dirijată de Valjan, „umoristul nostru cel mai bun”, după cuvântul lui E. Lovinescu. Au colaborat aproape toţi scriitorii şi criticii importanţi, E. Lovinescu inclusiv, indiferent de orientarea lor. În partea politică se poate observa, în schimb, o cultivare insistentă a establishmentului, fie carlist, fie legionar, fie antonescian. Donescu era un oportunist perfect. Între 1942 şi 1944, a schimbat titulatura revistei în „Vremea războiului”. Lucian Boia îi atribuie lui George Ivaşcu un articol semnat Victor Pancu din 29 iunie 1941 în care războiul antisovietic este socotit, în limbajul extremei drepte, o „cruciadă” menită să „izbăvească civilizaţia şi religia creştină” de comunism. Nu ştiu care este sursa