Sfarsitul unui an este intotdeauna prilej de bilanturi.
Pentru romani, 2011 a fost un an greu. Bugetarii nu si-au primit inapoi reducerea de 25% operata in salariile lor. Veniturile pensionarilor au inghetat la nivelul stabilit in 2010. Disponibilizarile din componentele sistemului institutional au continuat. Preturile au urcat, TVA-ul de 24% impunand in continuare o limitare drastica a consumului. Pe fondul recesiunii, risipa banului public nu s-a redus, in ciuda ajustarilor bugetare si a cresterii controlului de stat. Aspirarea fondurilor europene a ramas, pe mai departe, un deziderat, iar "contributia" emigrantilor romani in statele UE a scazut dramatic. Multi dintre cei ce si-au cautat norocul pe alte plaiuri au inceput sa revina, la fel de saraci ca la plecare, sporind numarul somerilor. Bogata tara saraca, Romania, s-a regasit in 2011 la fel de sfasiata de conflicte interne, ca si in anii anteriori. Iar situatia Europei, a lumii in ansamblu, nu semnalizeaza nici o perspectiva mai optimista. Criza economica mondiala continua sa-si produca efectele, amenintand cu noi caderi ale PIB-urilor, cu noi crize de lichiditati si reduceri ale consumului, cu prabusiri monetare si contradictii sociale accentuate. 2011 a fost un an greu pentru intreaga planeta.
Si totusi, 2011 a reprezentat pentru Romania un an al sperantelor justificate. Masurile dure, luate de guvernul Boc in acord cu FMI-ul, au pastrat tara in afara prapastiei in care au plonjat alte tari europene, ca urmare a iesirii la suprafata a consecintelor crizei datoriilor suverane. Acolo unde statele au cheltuit mai mult decat le permiteau veniturile colectate la buget, din dorinta de a le da iluzia de bunastare si stabilitate propriilor cetateni, s-au instalat austeritatea si recesiunea. Grecia, ajunsa foarte aproape de faliment, Italia, Spania sau Portugalia, intrate intr-o severa criza de incre
