- Social - nr. 917 / 23 Decembrie, 2011 Demult, tare demult, la marginea unui orasel, intr-o casuta mica si saracacioasa, traia un mester priceput, foarte batran, care facea jucarii. Acestea erau minunate! Nu semanau unele cu altele si erau mesterite cu multa dragoste si rabdare. Pentru ca nu avea din ce trai, in ajunul Craciunului, batranul mester pleca prin oras sa-si vanda jucariile. Dar oamenii nu erau prea bogati, iar mesterul le vindea pe mai nimic. Acest lucru insa nu-i taia elanul si fericirea de a face altele, de care copiii sa se bucure, dupa datina, in dimineata de Craciun. Intr-un an, mesterul le vanduse insa pe toate si la intoarcerea acasa s-a oprit sa priveasca pe o fereastra. Stia ca acolo locuieste o familie saraca si era curios daca cei trei copii din casa or fi primit jucarii. Acestia visau cu glas tare: - Daca am avea un soldatel de plumb, numai unul, ne-ar fi de ajuns. - Ne-am juca impreuna si nu ne-am certa niciodata pentru el. Mesterul a ramas foarte impresionat. Stia ca nu i-a mai ramas nicio jucarie si dorea din tot sufletul sa le daruiasca macar una. Dar ce minune! In fundul sacului, nu se stie de unde, tocmai gasi un soldatel de plumb. Si astfel dorinta celor trei frati s-a indeplinit. In drum spre casa, batranul mester gandea: "As vrea sa pot face atat de multe jucarii, incat sa daruiesc cate una fiecarui copil din lume, dar mai ales celor sarmani.” Si cum mergea ingandurat spre casa, vazu in zapada un pui de caprioara ranit la picior care-l privea cu ochi tristi. Bun din fire, batranul i-a legat rana si l-a ajutat sa se ridice. Cu un glas limpede ca de copil, puiul de caprioara i-a vorbit: - Acum vad ca ai o inima buna. Dorinta ta se va implini. Ca din pamant a aparut o sanie fermecata purtata de niste reni minunati. Se sui in sanie, iar renii se inaltara in slava cerului instelat spre o lume de basm. Pana sa se dumireasca bat