Este ora 2. Noaptea sau dimineaţa, cum preferaţi. Aşa cum se aşteaptă
apropiaţii săi, cunoscutul autor bucureştean H.G. este în picioare:
treaz de mult şi activ. Hiper-activ, chiar. Îl enervează la culme faptul
că este obligat să-şi ducă existenţa într-o lume de adormiţi. Dar merge
înainte, nu are încotro, nu el şi-a ales universul în care să se
ivească şi să se manifeste. H.G. a deschis ochii încă de acum vreo două
ceasuri. Şi-a început ziua lui mai lungă decât a noastră cu o inspecţie a
diverselor bloguri. Ciudat, în noaptea aceasta nimeni nu-l înjura,
nimeni nu se lua de el, nici măcar nu-i pomenea numele nimeni, ceea ce
pe cunoscutul autor bucureştean H. G. l-a îngrijorat teribil. Dar nu s-a
lăsat învins de descurajare, a găsit imediat soluţia: s-a băgat el în
cearta smintită a câtorva blogeri insomniaci; a încasat şi el destui
pumni, dar a şi dat până s-a săturat. Asta i-a creat o bună dispoziţie
maximă, scandalul îi prieşte, ca ploaia ciupercilor.
După acest
măcel virtual se simţea în formă, drept care s-a apucat efectiv de
treabă. A frunzărit fix nouăsprezece volume de diverse genuri literare,
de la plachete de versuri, până la romane masive şi studii critice
pretenţioase şi a făcut, pentru revista la care lucrează, recenzii de
mai mică sau de mai mare întindere despre fiecare din ele. Apoi i-a
executat pe câţiva novici la rubrica Poşta redacţiei pe care o ţine la o
altă publicaţie. Apoi, a răspuns la întrebările unei domnişoare care-l
intervieva amplu şi definitiv pentru o publicaţie culturală din
Ciorogârla. A mai întocmit câteva articole ocazionale pentru blogul
personal, un eseu fundamental pentru un lunar din provincie, câteva
ferpare pentru membrii din asociaţia de scriitori recent dispăruţi
dint