"Cu lacrimi in ochi, un gand pentru prietenii mei"
(Scrisoarea: "Poate ar fi mai simplu daca as pune punct", F. AS nr. 955)
Stimata redactie "Formula AS", dragi prieteni care mi-ati scris!
E, cred, aproape un an de la prima mea scrisoare. Atunci mi se pare ca eram in preajma Craciunului. Acum se apropie ziua mea de nastere (14 octombrie). Nu, nu e mai bine, daca e sa fim directi: am mai facut intre timp un accident vascular foarte puternic (va trimit copia dupa biletul de iesire), hepatita C e tot acolo, traheostoma la fel. Sanatatea afectata de noul accident vascular si o anemie extrem de puternica nu ma prea califica, din pacate, pentru scoaterea traheostomei. Suna greu sa recunosti, la 49 de ani, ca esti aproape neputincioasa. Am zile mai bune si zile mai putin bune. Dar nu mai pot lucra decat chestii simple si nimic de natura stresanta. Am reusit, intr-adevar, marea "realizare" a unei pensii de handicap: 285 lei. Da-da, ati vazut bine, 285 lei. Din pacate, cum spuneam, vechimea mea in munca nu-mi permite sa beneficiez de o pensie de boala. Nu stiu daca scrisoarea asta va mai fi publicata. Sper ca da, pentru ca tin neaparat sa le multumesc unor oameni care ma ajuta ca, mai ales seara tarziu, cand nu reusesc sa adorm, sa stiu ca ei se gandesc la mine, cu o farama de prietenie si pe care mi-ar placea chiar sa-i intalnesc, daca ar veni la Iasi, de Sfanta Parascheva sau cu un alt prilej. Va multumesc tuturor! In rest, visul unei operatii care sa ma ajute sa scap de traheostoma, in conditiile in care am atatea boli asociate, inclusiv o anemie serioasa... si 285 lei pe luna pensie, e o poveste imposibila. Sigur ca o sa ma intrebati ce ma mai tine in picioare in conditiile astea. Nu stiu. Cred ca o farama mica si palida de speranta ca voi reusi sa ajung totusi macar sa imi scot traheostoma si sa pot munci. Pana atunci, recunosc, am zile cand m
