Pentru cine nu ştie sau are un lapsus doamna T. e un personaj enigmatic din “Patul lui Procust” despre care s-a crezut că ar fi fost o persoana în carne şi oase. Doamna T. despre care scriu aici există.

M-am întîlnit acum cîteva zile la o televiziune cu o bună prietenă, jurnalistă şi scriitoare. Nu ne mai văzuserăm de cîţiva ani. Amîndoi bucuroşi de întîlnire. Ca opţiuni actuale, ea pe-o parte, eu pe alta. Adică, ea critică la adresa puterii – dar decît cu „ăia doi”, mai bine cu „ăştia”. Eu, „ăştia” au stat destul şi vor să rămînă la putere cu mijloace periculoase.

N-apucăm să aprofundăm chestia, că trebuie să intrăm în direct. Subiectul era Aura Vasile. Plus ceva despre Michi Şpagă, cel care a luat un an de pîrnaie, cu suspendare. N-am prea fost noi de acord faţă de ceea ce face justiţia română, dar lucrurile despre care am fi avut motive să ne încontrăm le-am păstrat pentru noi, fără să ocolim ceea ce era de spus în direct.

Nu era vorba de solidaritate de breaslă, ci de ceva mai profund. De o prietenie pe care nici ea, nici eu n-am vrut s-o punem la bătaie ca să tranşăm o neînţelegere despre politicieni. Într-o lume normală ne-am fi contrazis cu plăcere. Într-o lume ca asta de la noi, dacă te contrazici cu un prieten, toţi cei de pe margine cred că ai rupt-o cu prietenia. Aşa că ne-am abţinut, fără să fi convenit asta. De dragul unei prietenii pe care n-am vrut să avem aerul că o punem în public la încercare de dragul politicienilor.

Pentru cine nu ştie sau are un lapsus doamna T. e un personaj enigmatic din “Patul lui Procust” despre care s-a crezut că ar fi fost o persoana în carne şi oase. Doamna T. despre care scriu aici există.

M-am întîlnit acum cîteva zile la o televiziune cu o bună prietenă, jurnalistă şi scriitoare. Nu ne mai văzuserăm de cîţiva ani. Amîndoi bucuroşi de întîlnire. Ca opţiuni actuale, ea pe-o parte, eu pe alta