Pastorala de Crăciun a Arhiepiscopului Lucian, al Bisericii Române Unită cu Roma, Greco-Catolică, prezentată integral:

“Că Prunc s-a născut nouă, Fiu, şi s-a dat nouă,

a cărui stăpânire s-a făcut peste umărul său

şi pacea lui nu are margini… Dumnezeu puternic,

Stăpânitor, Domnul Păcii, Părinte al veacului ce va să fie”

(Isaia 9, 5-6)

†LUCIAN

prin harul şi mila Bunului Dumnezeu,

Arhiepiscop şi Mitropolit al Arhieparhiei de Alba Iulia şi Făgăraş,

Arhiepiscop Major al Bisericii Române Unită cu Roma, Greco-Catolică,

în deplină comuniune de credinţă cu Sfântul Scaun Apostolic al Romei

Onoratului cler împreună slujitor,

cuvioşilor călugări şi călugăriţe, iubiţilor credincioşi greco-catolici

şi tuturor creştinilor iubitori de Dumnezeu

Dragi fii sufleteşti,

Naşterea Domnului ne descoperă o bucurie deosebită de bucuria ce se simte în dimineaţa Paştilor. E o bucurie intimă şi ascunsă, care vine în noapte, primeşte lumină de la o stea îndepărtată şi ne dezvăluie inocenţa Pruncului. Această inocenţă ne introduce în Taina Crăciunului. De aceea colindătorii cei mai buni, de ieri sau de azi, sunt şi rămân copiii. Ei ne vestesc şi ne descoperă Naşterea lui Isus. Unora precum copiii le este dată Împărăţia Cerurilor fiindcă orice copil poate dezarma răul prin nevinovăţia sa.

A fi precum copiii nu este uşor, fiindcă mai întâi trebuie să primim PACEA. Ori primul dar al sărbătorii Naşterii Domnului este Pacea. Fiul lui Dumnezeu, cel promis, este Domnul Păcii – cum spune profetul Isaia – şi se coboară între noi. “Venit-ai din Fecioară nu sol, nici înger, ci tu însuţi Domnul cel întrupat” (cântarea 4 – Canonul sfintei Împărtăşanii). Nimeni nu poate urca la cer, decât Fiul omului care s-a coborât din cer. “În adâncul păcatelor fiind scufundat, chem întru ajutor adâncul cel nepătruns al mil