În urmă cu două săptămâni, într-o seară de vineri, o veste era pe buzele tuturor: descinderile din Mangalia ale mascaţilor şi ridicarea pe sus a nu mai puţin de nouă persoane despre care ar exista indicii că fac parte dintr-un clan local ce şi-ar fi proclamat supremaţia în sudul litoralului, după căderea unei alte grupări conduse de rivali.

Arestările au fost dispuse la foc continuu, iar în recurs avocaţii indivizilor argumentau că justiţia de la Mangalia ar fi dictat aşa pentru că procurorul de caz ar fi asistat la judecarea propunerii de arestare preventivă, rămânând în sala de judecată şi intimidându-l astfel pe procurorul de şedinţă. În urmă cu două zile, magistraţii Judecătoriei Mangalia au dispus eliberarea provizorie a doi dintre suspecţi. Judecând după raţiunea apărării, s-ar putea trage concluzia că, nemaifiind intimidat de procurorul de caz, procurorul de şedinţă o fi adormit în sala de judecată sau, mai rău, s-o fi transpus în rolul de avocat şi o fi cerut şi el eliberarea suspecţilor. Nu de alta, dar din moment ce nu mai exista bau-baul de procuror de caz, atunci de ce să se mai deranjeze să-şi facă meseria? Ei bine, chiar dacă judecătorii din Mangalia au dispus eliberarea (după nici două săptămâni de detenţie) a unor indivizi acuzaţi de multiple fapte comise cu violenţă, în contextul în care procurorul de caz nu a mai fost prezent în sala de judecată, refuz să cred că la Constanţa justiţia se face pe principiul bau-baului. Generalizând însă, nu e cazul nici să fim naivi şi să credem că la Constanţa, ca în România de altfel, se face tot timpul justiţia în spiritul şi litera legii. Cu toate acestea, dincolo de aceste aspecte, fireşte că mi-e greu să înţeleg raţiunile care au motivat decizia judecătorilor. Însă nici nu pot să cred că procurorul de şedinţă a dormit pe el pentru că nu mai era supravegheat de colegul de breaslă. La fel cum nu pot nici să