Pe 23 decembrie a intrat în vigoare Acordul încheiat între România şi SUA privind amplasarea sistemului de apărare împotriva rachetelor balistice. Deşi Pentagonul îşi reduce bugetul, scutul amplasat în România rămâne o certitudine. Frank A. Rose, oficialul care a negociat cu partea română pentru scutul antirachetă, a explicat pentru FP România că nu există riscul întreruperii finanţării acestui program militar, indiferent cine controlează Congresul. De ce eventuale garanţii juridice date Moscovei sunt „un red line" pentru Statele Unite? Frank A. Rose: În decembrie 2010, preşedintele Obama a înaintat o scrisoare Senatului în care a prezentat concepţia americană asupra cooperării cu Rusia în sfera scutului antirachetă. În acea scrisoare, a punctat câteva lucruri: cooperarea cu Rusia pe această nişă este o prioritate; în al doilea rând, nu va exista un sistem comun cu Rusia; în al treilea rând, NATO va fi responsabil de apărarea teritoriului NATO, iar Rusia va fi responsabilă pentru protejarea Rusiei; în al patrulea rând, Statele Unite nu vor accepta niciun fel de limitări asupra scutului antirachetă. Una dintre preocupările noastre atunci când vedem termenul de garanţii legale este că reprezintă o limitare de facto a scutului. Iar preşedintele a fost foarte clar asupra acestui aspect: nu putem accepta limitări. Perspectiva noastră este să cooperăm şi să lucrăm împreună cu Rusia în vederea negocierii unui acord privind schimbul de informaţii sensibile şi în cadrul unor simulări comune. Totodată, am propus crearea a două centre comune NATO-Rusia pe această nişă: unul concentrat pe schimbul de date privind ameninţările balistice din Orientul Mijlociu, iar celalalt pe aspecte operaţionale. Nu ar trebui ca prevederea din noul tratat START conform căreia sistemele anti balistice existente nu aduc atingere balanţei strategice să fie pentru Moscova o asigurare suficientă? Eu