România Liberă continuă publicarea poveştilor oamenilor care au ajuns revoluţionari fără a fi motivaţi ideologic, ci doar de dorinţa de a contribui la răsturnarea regimului communist

La Cluj, au murit în în decembrie 1989 24 de oameni. Jumătate dintre ei avea sub 30 de ani. Cei mai mulţi au căzut la fosta fabrică de bere sau la fostul hotel Astoria, dar au fost şi oameni ucişi alte părţi, cum ar fi actuala Piaţă a Unirii. Laszlo Alexandru a trăit evenimentele din acele zile faţă în faţă cu cei care au tras focuri de armă. Nu a fost împuşcat, dar viaţa sa a fost marcată pentru totdeauna.

Erou din întâmplare

"A fost o întîmplare faptul că în seara de 21 decembrie 1989 mă găseam pe strada Moţilor din Cluj, în fruntea primului grup de manifestanţi care încerca să forţeze trecerea prin lanţul de trăgători spre centrul oraşului. Însă nu despre reacţiile mele personale doresc să scriu acum. Aş vrea să vă relatez despre ofiţerul care ordona foc împotriva civililor neînarmaţi. Crăcănat cu cinism la doi-trei metri în faţa celorlalţi militari - ca dovadă că n-avea a se teme de vreun glonţ venit dinspre noi - m-a uluit agresivitatea lui patologică. Trec peste detaliul că n-am auzit nici o somaţie din partea sa. Admit şi ipoteza că prima rafală putea fi îndreptată în sus, căci nu-mi amintesc gemete de răniţi în primele secunde. Dar apoi armele au coborît pe orizontală. Am văzut gloanţele care izbeau la un metru de capul meu. În stînga, pe trotuar, au omorît o fată tînără! Îi răspunde un alt ecou: mai în spate a murit un bărbat!

Ne-am repliat de după cele patru camioane care ne serviseră drept scut spre porţile şi prin curţile laterale. De acolo le strigam: "Criminalilor! Vă vom judeca! Îi omorîţi pe fraţii şi surorile voastre! Asasinilor!". Ne răspundea tot el, din fruntea plutonului, cu revolverul. (...)", spune Laszlo Alexandru.

Ofiţer mi