Când au început să îşi decoreze oamenii spaţiile în care locuiau? S-ar zice că încă din vremea când unii dintre ei îşi lăsau urmele mâinilor sau conturau siluetele colorate de vânători arhaici şi de bovidee prin peşterile de la Lascaux (Franţa) ori Altamira (Spania).

Odată cu desprinderea de locuirea în natură şi confecţionarea unor soluţii imaginate şi proiectate de el, fie că era vorba despre case, fie că înţelegea să îşi improvizeze corturi ori iurte, omul şi-a acoperit pereţii ori carcasele de piei care îl adăposteau cu blănuri, dar şi cu textile ornamentate în chip specific, viu colorate, menite să protejeze de frig, să ocrotească permiterul locuirii de intruziuni magice malefice şi, nu în ultimul rând, să placă. În aceste habitudini ritualic-estetice se cuvine căutată originea tapiseriei care, cel puţin de la faimoasa panoramă a bătăliei de la Hastings (din 1066), reţinută prin lucrătura textilă magnifică de la Bayeux, a depăşit - în Europa - vârsta infantilă.

Din sec. al XIX-lea încoace, după ce romantismul a adus în prim-plan apetitul pentru folclor, exotic şi trecuturile mitizate (mai ales cel medieval), într-un moment în care modernismul explora simplitatea importată din orizonturi îndepărtate sau redescoperea sensibilitatea numită impropriu "primitivă", tapiseria a urmat aceeaşi cale ca şi artele figurative înrudite, pariind şi pe reducţie la esenţial, dar şi la fructificarea detaliului fastuos, rafinat.

Vizitând retrospectiva personală Firul vrăjit a Angelei Roman Popescu, aceste gânduri vin aproape spontan în mintea privitorului, găsindu-şi ilustrarea expresivă şi profund originală în elaboratele artistei.

Originară din Mureş, absolventă a Institutului clujean de Arte Plastice din 1974, plasticiana textilistă a avut răgazul de a fi prezentă în spaţiul public din ţară şi din străinătate în repetate rânduri, având astfel prilejul s