E sarbatoarea luminii, a Nasterii lui Hristos.
De undeva, din departare, razbate chemarea grabita a unor clopote de biserica, reamintindu-ne ca fara Dumnezeu si fara miracol Craciunul nu ar fi decat o simpla sarbatoare civila, un simplu spectacol de sunet si lumini pe strazile sufocate de masini ale orasului.
In asteptarea zilei de Craciun, fiecare crestin isi primeneste casa si sufletul. Ii face loc lui Dumnezeu si-L asteapta. Ingenuncheat la scaunul de spovedanie, isi spune soptit pacatele si primeste lumina iertarii. Alaturi, imbracata in hitonul ei cernit de Imparateasa a celor saraci si napastuiti, Maicuta Domnului vegheaza din dreapta Altarului. Rar e intristata si mustratoare. Refugiata intr-un suras abia desenat pe buze, intreaga ei bunatate se revarsa necontenit asupra noastra. Atat de mult se roaga pentru noi, incat pentru sine nu mai are nici o lacrima. Ea doar iubeste si sufera pentru altii.
De Craciun, chipul ei serafic capata straluciri aparte. Oamenii se apropie sfios de icoana ei si se reculeg tacut, la lumina tremurata a candelei, pret de cateva minute. E de-ajuns. La Maica Domnului nu trebuie sa vii cu rugaminti si vorbe multe, cu gesturi si inchinari teatrale. Iti stie prea bine necazul si durerea, de cum ai pasit in biserica si ti-ai ridicat gandul la ea. Tu trebuie doar sa crezi si sa nu-ti pierzi nici o clipa nadejdea. Trebuie sa-i ceri ajutorul.
Chip de culoarea graului copt si ochi de nuanta olivelor
Din toate icoanele (de sfinti, arhangheli, apostoli si martiri), cea mai bogata in reprezentari este Preasfanta Fecioara. E prezenta peste tot, in cele mai importante momente din viata Mantuitorului: de Bunavestire, la ieslea din Bethleem, in Duminica Floriilor cea purtatoare de stalpari, la piciorul Sfintei Cruci in ziua Patimilor, la Inaltare sau la marile praznice de peste an. Chipul ei alungit si far
