Dacă şi colindătorii de bloc s-au prins că apasă degeaba la interfon şi în tramvaiul 41 se miră copiii că le dai ceva, ăsta e un indicator economic.

Aud la televiziuni că staţiunile de iarnă sînt aproape pline. După socotelile mele prin Bucureşti sînt cîteva zeci de mii de oameni cărora le merge bine cu banii şi care au cu ce pleca la munte, cu maşina. În rest, cetăţeni care se duc la porcul rudelor de la ţară, dar mai ales bucureşteni care intră prin hipermarketuri cu căruciorul gol şi ies cu el aproape la fel cum au intrat.

Prin pieţele din Militari, brazi trişti că nu-i cumpără nimeni, şi prin magazinele mici vînzătoare care-ţi povestesc că anul trecut era mai bine, deşi era prost. Florăreasa de la colţul blocului meu mă cunoaşte: „Cumpără, bre, o floare s-o duci doamnei!” Nu mai are trandafiri cărora le pică petalele imediat ce ajungi cu ei în casă, ca anul trecut. Mă ştia că mă opresc în dreptul ei, şi dacă nu cumpăram nimic. Dacă mă opream, după principiul lui „Ce s-o da aici?” se mai opreau şi alţii, unii ca să cumpere un buchet sau măcar ca să se tocmească în vederea unei achiziţii.

În vremuri cotoioase, mai strîngi din dinţi, te mai gîndeşti că poate poimîine o fi mai bine. Dar cînd vezi că te flitează o liotă de gioarse politice şi de aşa-zişi oameni de afaceri care sug de la buget şi că pentru ei nu numai că nu e criză, dar în cretinismul lor îşi închipuie că ei sînt oameni de succes în timp ce tu eşti un Vasilică de umblă cu mielul pe stradă, să nu te apuce sentimente contrarii faţă de spiritul Crăciunului?

Dacă şi colindătorii de bloc s-au prins că apasă degeaba la interfon şi în tramvaiul 41 se miră copiii că le dai ceva, ăsta e un indicator economic.

Aud la televiziuni că staţiunile de iarnă sînt aproape pline. După socotelile mele prin Bucureşti sînt cîteva zeci de mii de oameni cărora le merge bine cu banii şi care au