La Teatrul Maghiar de Stat din Cluj, cunoscutul regizor american Robert Woodruff pune în scenă spectacolul „Aniversarea“, amestecând filmul şi teatrul.

Spectacolul „Aniversarea", de la Teatrul Maghiar din Cluj-Napoca, având la bază scenariul lui Thomas Vinterberg şi Morgens Rukov, are un precedent pe scena de la Nottara. Tentat de povestea din cunoscuta peliculă „Festen", din 1998, nominalizată la Globul de Aur, Vlad Massaci a pus în scenă un spectacol disputat şi mult nominalizat, care în această toamnă s-a jucat şi la Barbican Center din Londra.

Acelaşi scenariu şi acelaşi pariu de a transpune în teatru emoţia filmului îl tentează acum pe cunoscutul regizor american Robert Woodruff, invitat la Cluj să monteze aceeaşi „Aniversarea". Iar spectacolul lui este o demonstraţie în acest sens, tocmai pentru că amestecă până la (auto)anulare cele două arte.

Nesigur pe mijloacele teatrului sau, dimpotrivă, sigur pe combinaţia tulburătoare ce s-ar putea naşte dintre teatru şi film, Robert Woodruff creează în paralel două spectacole. Unul care se întâmplă pe scenă, lângă tine, şi unul care este transmis live, de lângă tine, camerele de filmat şi ecranele amplasate peste tot amplificând cadru cu cadru trăirile şi emoţiile protagoniştilor, ca într-un reality‑show.

La masă cu actorii

Soluţia pe care o foloseşte regia, mai puţin uzitată în România (în ciuda faptului că în teatrul românesc există o inflaţie de proiecţii), în spectacolul de la Teatrul Maghiar din Cluj are justificare în sine, pentru că mizează pe o bruscare, pe o electrocutare a emoţiei spectatorului, „obligat" să devină parte din poveste. Limitele convenţiei sunt parţial anulate, parţial reinstalate într-o altă formă, pentru că publicul nu se află în sală, în fotolii, ci în scenă, la masa „aniversării", la care iau parte şi protagoniştii poveştii. Şi, pentru ca experienţa să fie deplin