„Adevărul“ îţi prezintă în fiecare săptămână povestea numelor mari din fotbalul nostru. Astăzi este rândul lui Narcis Coman, primul portar care a câştigat trofeul de Cel mai bun fotbalist român al anului.

Născut la Giurgiu, la 5 noiembrie 1946, Narcis Coman a făcut pentru prima oară cunoştinţă cu mingea de fotbal la vârsta de 13 ani, la Olimpia Giurgiu. Spre deosebire de alţii, a vrut din prima să fie portar. „Poarta a fost prima şi marea mea dragoste. Pe ea n-am înşelat-o niciodată", a mărturisit Coman, care a împlinit recent 65 de ani. La 18 ani, când se pregătea de debutul în poarta Victoriei Giurgiu, s-a transferat la Şantierul Naval Olteniţa, în eşalonul secund. „M-au transferat pe un vagon de tablă", şi-a reamintit portarul, care a ajuns după numai un an să apere la UTA, în prima divizie.

Nu s-a adaptat la Dinamo şi Steaua

„Cei de la Arad m-au cumpărat în schimbul unui set complet de echipament. Alţii erau luaţi şi pe o butelie", a explicat Coman, care a ajuns în 1966 la Dinamo Piteşti, echipa în care strălucea deja marele Nicolae Dobrin. „O viaţă de haiduc am dus în Trivale! Fotbal, şpriţuri şi femei! În ordinea asta, pentru că fotbalul era extrem de important pentru noi. Mi-a plăcut mult să beau, dar nu tării, ci doar vin şi bere. Cu cisterna!", a povestit amuzat fostul portar, care susţine că n-a mai pus mâna pe pahar de mai bine de un deceniu.

În 1968, Coman a ajuns la Dinamo Bucureşti, dar n-a rezistat decât două sezoane în „Ştefan cel Mare". Motivul? „Nu mi-a plăcut regimul cazon. De aia nici la Steaua n-am stat decât patru sezoane. Eu aveam stilul meu de viaţă, nu m-am putut adapta. Titi Teaşcă voia să mă ţină non-stop în cantonament", a precizat actualul antrenor cu portarii de la Astra II Giurgiu.

Regretă că n-a jucat la Mondialul din '70

Marele regret al lui Narcis Coman e acela că n-a fost convocat de Angelo Nicule