Fetita cu creionul la gat
- "Formula AS" sarbatoreste 20 de ani de existenta si aparitia numarului 1000. Un record, pentru presa de astazi din Romania. Ce reteta ati folosit?
- Reteta zidirii de viu, ca in balada Mesterului Manole. Zidirea de viu intr-un crez, in munca, in afectiune si in bine. Suna gomos, dar orice zidire cere un sacrificiu. Eu m-am zidit de vie in "Formula AS".
- Dar nici rasplata nu este de lepadat...
- Nu, doar ca bucatile de viata la care am renuntat mai dor cateodata si striga, din stransura zidului, ajutor. Imi placea foarte mult sa fiu libera. Sa merg unde ma ducea inima. Statul asta pe scaun, zi de zi, vreme de zece ore, douazeci de ani neintrerupti, nu e deloc usor. Un soi de calugarie in care traiesti liber doar cu gandul si sufletul. Cine stie, poate platesc intensitatea, uneori excesiva, cu care am trait anii in care am crezut ca viata se compune doar din mirosuri si din culori. "Formula AS" este pentru mine o asceza. Fara ea m-as fi risipit.
- Mai tineti minte cum a-nceput? Au existat semne pentru drumul dvs. spre presa?
- Cu putin inainte sa moara, tatal meu mi-a spus o poveste care m-a tulburat. In copilarie, fugeam sistematic de-acasa, cu un creion legat cu o sfoara de gat. Aveam doar patru ani pe atunci, nu stiam sa citesc si sa scriu, dar asta nu ma impiedica sa plec, la fel ca si azi, in "documentare". Din fericire, se gasea totdeauna cineva care sa ma aduca acasa, fiindca nu depaseam limita cartierului nostru, aflat intr-o zona linistita a Brasovului de atunci.
- Aveti amintiri de la varsta aceea?
- Nu aveam, dar povestea tatalui meu le-a trezit. M-a emotionat ce mi-a spus si m-am intors in copilarie, ca Alice in Tara Minunilor. Tin minte, de pilda, mirosul creionului pe care il rodeam la un capat cu dintii, ca sa il pot lega. Il vad ca acum.
