Despre nuanţe
Revista STEAUA nr.12 publică mai multe scrisori ale lui Ion D. Sîrbu adresate familiei (surorii şi mamei sale), între anii 1967-1970. Ele sunt interesante şi pentru biografia scriitorului, dar şi pentru reconstituirea şi înţelegerea atmosferei din epocă. Mai cu seamă generaţiile noi, care n-au trăit acele vremuri şi văd lucrurile maniheist, au de câştigat din parcurgerea acestor documente: perioada era mult mai nuanţată decât ne-o reprezentăm grăbit astăzi. De pildă, scriitorul pe care-l identificăm cu victima era, în acelaşi timp, jucat cu piesele sale la teatrele din ţară, avea şi succes, avea şi destui bani încât să poată visa să-şi construiască o vilă: „O ciudată scrisoare am primit de la un oarecare Adam, fost elev de-al meu din Cluj, care e ştab la Deva. A aflat (oi fi cobit la o cârciumă) «că doresc să-mi construiesc o vilă în Ţara Haţegului». Mi-a ales locul (2 hectare) pe dealul Zimbrului: 500 metri de oraş (Haţeg), pe deal (150 pruni, restul pini), în faţă minunea Retezatului. Apă, electricitate, gaz. Vila (8 camere etc.) m-ar costa 80.000 lei. Locul, simbolic plătit, 2.700 lei. Hunedoara vrea să-şi încurajeze traficul de scriitori.// Toată noaptea m-am gândit. Eu ştiu?! Poate… Ar fi frumos. Banii îi am sau îi voi avea. Totul e în rate. Gândeşte-te şi tu. Să facem pentru copii.”
Din acelaşi număr bun al revistei clujene, am reţinut editorialul lui Adrian Popescu, despre Clujul literar al anilor 60, aşa cum se regăseşte el într-un recent roman al lui Mircea Tomuş, grupajul Proză de iarnă, care reuneşte pagini de Alexandru Vlad, Corin Braga, Simona Popescu, Rareş Moldovan, Bogdan Coşa, Adrian Schiop, Lavinia Branişte, ca şi cronicile literare semnate de Andrei Simuţ, Alex Goldiş şi Victor Cubleşan.
Lettre internationale
Ediţia de toamnă din acest an a revistei LETTRE INTERNATIONALE consacră un grupa
