Simbolul bradului de Crăciun este o reminiscență a unui cult celtic, conform căruia pomul este o metaforă a axului lumii, a legăturii spirituale dintre Pământ și Divinitate. Sursa: SHUTTERSTOCK

Bradul are o semnificație aparte la români și este legat de mai toate sărbătorile și ritualurile, de la naștere și nuntă, până la moarte. După datina din străbuni, bradul împodobit cu fructe și panglici se leagă de stâlpul porții la nunți. În unele sate din nordul Moldovei, crucile de la morminte sunt înfipte în trunchiuri de brad. Există morminte care au pietre funerare sculptate sub forma unor arbori, în special brazi.

Mere, nuci vopsite și conuri aurite

În antichitate, exista obiceiul de a închina un copil nou-născut la brad sau de a da un copil din "flori" sau orfan în paza unui copac bătrân. Se aduceau ofrande bradului ca unui zeu și i se atribuiau puteri magice. Destinul copiilor se putea citi apoi în felul în care creștea bradul. Dacă era verde și viguros, însemna că și copilul va fi sănătos. Dacă crengile dădeau semne de uscăciune, însemna că micuțul va fi atins de boală sau de sărăcie. Aborigenii din Australia mai cred și acum că spiritul copiilor s-ar afla în interiorul unor copaci, de unde se desprinde pentru a patrunde, prin buric, în pântecele mamei.

Obiceiul împodobirii bradului de Crăciun a venit la români din nordul Europei, fiind adoptat mai cu seama de cei înstăriți. La început, bradul era împodobit cu mere, nuci vopsite și conuri aurite. Începând cu secolul al XIX-lea au apărut podoabe confecționate ca mici jucării. Tot cam atunci au apărut și globurile, devenite repede tradiționale. Lumânările au început să fie folosite la decorarea bradului de Crăciun în secolul al XVIII-lea, în Germania, și simbolizau focurile solstițiale din antichitate.

Obicei păgân pentru americani

În anul 1834, Regina Angliei, Victoria, și-a adus soțul ge