Medic de exceptie, autor de carti si tratate medicale, dar si ziditor al unei manastiri de maici, Pavel Chirila activeaza azi, solitar, intr-o zona de frontiera, intre teologie si stiinta terapeutica. Demersul lui medical, insotit si de un discurs crestin, a salvat vieti si a redat sperante. De numele lui se leaga trei asezaminte care au facut istorie: spitalul social Christiana, clinica de terapii alternative Naturalia si Centrul de ingrijiri paliative Sfanta Irina, un loc construit de oameni cu credinta in Dumnezeu, pentru suferinzi incurabili, trimisi acasa de un sistem medical neputincios. Astazi, Paul Chirila lupta pentru punerea in practica a unui proiect ambitios: prima clinica de recuperare a bolnavilor de cancer aflati in faze incipiente. Despre daruire, rugaciune si frumusetea vietii dusa in numele lui Dumnezeu, cu un om care si-a gasit calea inimii.
Un drum catre facerile de bine
- Sunteti unul din medicii pentru care credinta inseamna mult mai mult decat simpla apartenenta la o religie. De unde mosteniti aceasta puternica inclinatie spirituala? Familia dvs. v-a fost model?
- N-as putea spune asta. M-am nascut in Banat, iar banatenii nu se puteau lauda pe atunci cu o evlavie deosebita. Cand parintii mei erau in floarea varstei, adica intre cele doua razboaie mondiale, nivelul de trai in Banat era destul de ridicat. Oamenii erau extrem de angrenati in viata aceasta de zi cu zi. Prea putini se gandeau la viata de apoi. In schimb, banatenii acestia ai mei aveau un simt ascutit al dreptatii sociale. Cand au venit comunistii si au inceput sa comita tot felul de injustitii, s-au revoltat fara sa ezite, drept pentru care au infundat temnitele. Si tatal meu, si multi unchi de-ai mei au facut puscarie. Restul familiei era inchisa, din cand in cand, pentru anchete. Se faceau perchezitii, militia trecea cu duba prin sat, oamenii ba i
