Sindicatul clerical „Păstorul cel bun" afirmă că o parte din preoţi au transformat obiceiul sfinţirii casei de Bobotează şi „Mersul cu Crăciunul" în expediţii de făcut bani. Patriarhia Română cataloghează acuzaţiile drept „fantasmagorii" şi spune că mare parte a sumelor merg spre completarea salariilor şi întreţinerea bisericilor.
În tradiţia ortodoxă, în prejma Sărbătorilor de iarnă e obiceiul ca preotul să calce în două rânduri pragul caselor enoriaşilor din parohie. Primul e „Mersul cu Crăciunul", înainte de 25 decembrie, urmat de „Bobotează", după Revelion, când se sfinţeşte şi casa. „Mersul cu Crăciunul" este unul dintre cele mai vechi obiceiuri bisericeşti, datând din secolul IV d.Hr., moment în care s-a stabilit şi data de 25 decembrie ca fiind ziua în care se serbează Naşterea Domnului. Obiceiul mai e cunoscut şi ca „mersul cu Ajunul" sau „mersul cu icoana". Preotul, însoţit de cântăreţ, merge pe la fiecare gospodărie din parohie cu icoana Naşterii Domnului în mână, cântând, atunci când intră în casă, troparul acestei sărbători.
Atât de „Bobotează", cât şi de „Mersul cu Crăciunul", credincioşii obişnuiesc să bage câte un ban, fiecare după puteri, în buzunarul preotului sau al dascălului. RL a vrut să afle care e în realitate destinaţia banilor pe care-i dăm preoţilor „fără chitanţă" atunci când ne calcă pragul. Sunt două versiuni.
Colindătorii în straie negre
Unul din coordonatorii mişcării sindicale „Păstorul cel Bun", care a vrut să nu-i fie declinată identitatea, consideră că gestul preoţilor de a merge cu icoana e oarecum similar cu al copilaşilor care merg din uşă-n uşă la colindat: „Este un fel de actualizare a momentului cosmic al magilor de la Răsărit, care au început să bată din uşă-n uşă, căutându‑l prin Ierusalim pe Isus.... Noi, 2000 de ani mai târziu, păstrăm obiceiul de a colinda pentru a vesti naşterea lui Isus. Co
