* Intr-o noapte de decembrie infrigurata, cand toata lumea il astepta pe Mos Neculai, in biserica din Boian, ochii Fecioarei Maria cu Pruncul in brate dintr-o icoana de pe catapeteasma au inceput a varsa lacrimi amare. Ochii Fecioarei au plans pentru toti romanii din Bucovina, ramasi fara de tara, fara de casa, pentru cei carora le-au degerat mainile si picioarele prin Siberia, pentru ciungi, ologi, orfani, pentru cei ucisi in macelul de la Fantana Alba sau la Lunca; pentru cei ingropati de vii la Frunza, ori din alte sate de romani rase de pe fata pamantului pentru totdeauna *
Pentru romanii minoritari din nordul Bucovinei, aflati acum in componenta Ucrainei, Biserica Ortodoxa a reprezentat de-a lungul anilor singura speranta. Altarul a fost singurul loc in care romanii aflati sub ocupatie ruseasca au putut sa-si verse amarul. Din 1940, bisericile romanilor din regiunea Cernauti au fost daramate. Unele au fost transformate in arhive, altora li s-au luat acoperisurile pentru a se construi colhozuri. Preotii romani au fost deportati, impuscati, iar cei care au scapat de prigoana comunista s-au aciuat pe aiurea.
Insa, in pofida a tot ceea ce s-a intamplat de-a lungul a 50 de ani, romanii de dincolo au ramas cu credinta lor nestramutata. Din 1989, in regiunea Cernauti au inceput sa se inalte biserici dupa biserici si manastiri. Oamenii, din toata saracia lor, au pus mana de la mana si si-au zidit biserici in care sa se roage, sa-si planga bucuriile ori necazurile, sa aiba unde-si increstina copiii si unde preotii sa poata binecuvanta casatoriile tinerilor. In biserica din Boian, unul din cele mai mari sate de romani din regiunea Cernauti, exista o manastire in ale carei ziduri, in urma cu multi ani, chiar in ajun de Mos Neculai, cu una din icoanele de pe catapeteasma s-a petrecut o minune. Calugarii si staretul manastirii au observat, la Vecernie, cum d
