Europa a eşuat în rezolvarea crizei datoriei. După prăbuşirea Greciei şi a Irlandei în 2010, 2011 trebuia să fie anul “restabilirii încrederii în euro”, aşa cum a dorit Angela Merkel. El va rămâne anul în care Portugalia a apelat la ajutorul internaţional, iar Atena a fost ajutată a doua oară, anul în care Europa a căutat o soluţie pentru criza datoriei suverane, dar nu a reuşit niciodată să înlăture îngrijorarea pieţelor. Summiturile europene, care s-au succedat într-un ritm alert, s-au dovedit în final inutile, scrie săptămânalul Le Point, citat de Agerpres.

Încă de la consiliul european din 25 martie, liderii europeni validau totuşi “pactul pentru euro +”, destinat consolidării coordonării politicilor economice în scopul îmbunătăţirii competitivităţii. Ei lucrează intens şi la un pachet de şase propuneri legislative destinat impunerii unei discipline bugetare şi reducerii dezechilibrelor economice între diferitele ţări europene.

După şase luni de negocieri dure, reformele trebuie în sfârşit să intre în vigoare la 13 decembrie. Dar cu câteva zile înainte, cuplul franco-german îşi schimbă poziţia. Angela Merkel nu se mai mulţumeşte cu procedurile comunitare clasice, ea vrea includerea disciplinei bugetare într-un nou tratat (şi în constituţiile naţionale). O nouă strategie lungă şi nesigură, care nu va fi aplicată înainte de martie 2012. Unii se întreabă dacă nu ar fi fost mai bine să se facă acest lucru de la început.

Eşecul este cel mai evident în cazul aplicării măsurilor urgente. În faţa crizei de încredere care a cuprins pieţele, UE practică o politică contraproductivă a paşilor mici. Este cazul fondului temporar de salvare a zonei euro, faimosul FESF, creat în 2010 pentru a ajuta ţările aflate în dificultate. Germanii sunt reticenţi la ideea de a face din el un mecanism care să împiedice contagiunea pentru ţările fragile. În consecinţă, put