Foto: Thinkstock Arta Renaşterii italiene ne-a familiarizat cu câteva dintre frumuseţile vremii. Printre ele, Mona Lisa, soţia unui foarte înstărit negustor de mătăsuri din Florenţa, Francisco del Giocondo, zâmbindu-le admiratorilor de pe un perete al Luvrului, nu departe de Isabella d’Este. La Cracovia, o doamnă lipsită de zâmbet, Cecilia Gallerani, îşi poartă în braţe hermina. Nu departe de Casa Albă, la Washington, Ginevra da Benci stă visătoare într-un peisaj de neuitat. Toate sunt creaţii ale nemuritorului Leonardo da Vinci. Un alt mare pictor, Sandro Botticelli, a avut şi el modele răpitoare. Dintre creaţiile sale, cea mai cunoscută pare a fi Simonetta Vespucci, chipul Venerei care se naşte din spuma mării, sau minunata Primavera. Ea a fost pictată şi de Piero di Cosimo, dar în privinţa autenticităţii există unele dubii.
Printre frumuseţile mai sus pomenite, toate tinere şi înfloritoare, apare şi o doamnă în stare de graviditate avansată, cu un profil ferm. Era Caterina Riario Sforza de Medici, mândră, generoasă, abilă diplomată şi războinică, mama unei liote de copii, spaima intriganţilor de la curte, admirată, bârfită şi temută.
Născută în 1463, Caterina era fiica nelegitimă a moştenitorului ducatului milanez, Galeazzo Maria Sforza, crescută în lux şi bogăţie, excelent educată. La vârsta de 10 ani, tatăl ei, dornic de o înrudire cu familia papală, o oferă în căsătorie lui Girolamo Riario, un militar desfrânat, întâmplător nepotul Papei. Acesta o lasă timp de trei ani în grija lui Galeazzo, care este asasinat. Abia atunci este primită la domeniul soţului ei, la Imola.
Anul 1482 găseşte Italia aprinsă de războaiele dintre state. Caterina se simte umilită de laşitatea lui Girolamo, căpitan în armata papală, care în loc să apere Roma joacă zi şi noapte zaruri cu soldaţii săi. Ea preia guvernarea domeniilor familiei şi constată că i se interz
