Mijlocaşul Stelei, Andrei Prepeliţă, a vorbit despre începutuile carierei sale de fotbalist, dar şi despre oamenii decisivi din viaţa sa de până acum într-un interviu acordat în exclusivitate pentru adevarul.ro.
"Adevărul": Ce antrenor ţi-a influenţat cariera în mod decisiv?
Andrei Prepeliţă: Eu am învăţat câte ceva de la toţi tehnicienii cu care am lucrat, dar nu pot să-l uit pe Ion Moldovan, care m-a aruncat în focurile Ligii I la doar 17 ani, într-un meci Gloria Bistriţa - FC Argeş.
Ai mai ţinut legătura cu domnul de când ai plecat de la Craiova?
Nu, n-am mai vorbit cu el. Drumurile noastre s-au despărţit în momentul în care dumnealui n-a fost de acord cu transferul meu la Steaua, iar eu am fost nevoit astfel să-mi depun un memoriu pentru neplata unor drepturi salariale. N-aş vrea totuşi să comentez mai multe, n-are rost să ne mai gândim la trecut.
Ce ţi-ai fi dorit să faci dacă n-ai fi fost fotbalist?
Nu ştiu. Nu m-am gândit niciodată să fac altceva, mai ales că şi tatăl meu, Constantin, a jucat fotbal la nivel înalt. Chiar nu mi-am pus problema că n-am să reuşesc să devin fotbalist.
Când ai început să joci fotbal la un nivel organizat?
Destul de târziu. Fotbal joc de când mă ştiu, dar preferam s-o fac mai mult în faţa blocului, cu prietenii, decât să merg la antrenamente. La 12 ani mă pregăteam cu tatăl meu, la Slobozia, iar la 13 ani domnul Viorel Moiceanu m-a luat la Piteşti.
Acolo l-ai cunoscut şi pe Nicolae Dobrin...
Era o plăcere numai să-l priveşti. Nea Gicu a fost un om deosebit, nu degeaba era iubit de toată lumea. Se mai băga din când în când şi la antrenamente, îi plăcea să-i pună la încercare pe portari. Mingea îl asculta încă, nu-şi pierduse deloc din calităţile de marcator. A fost şi un om deschis, îi plăcea să discute cu noi şi să ne dea sfat
