Încep prin a le pune cititorilor noştri o întrebare: aţi râs măcar o dată în cursul zilei de azi? Dar în cursul zilei de ieri?
Cu această întrebare ne invită şi cercetătoare franceză Corinne Casseron să-i deschidem o carte intitulată „Remettre du rire dans sa vie” (Cum să reintroducem râsul în viaţa noastră). Chiar din titlu observăm că autoarea are un întreg program. Iar cartea sa, apărută acum cîţiva ani la editura Robert Lafont, se doreşte un adevărat ghid în materie de râs, de terapie prin râs şi de iniţiere în ştiinţa râsului (o disciplină numită „rigologie”, ceea ce s-ar putea traduce prin „râsologie”).
Chiar dacă vorbim despre râs, trebuie să constatăm cu tristeţe, aşa cum face şi cercetătoarea franceză, că în ziua de astăzi se râde din ce în ce mai puţin. Toate studiile legate de râs ajung la această concluzie: grija zilei de mâine, diversele crize cu care suntem confruntaţi, stresul la locul de muncă… toate acestea precum şi altele ne cam taie pofta de amuzament. Şi nu e bine, spune Corinne Casseron, nu e bine pentru că râsul, fapt confirmat de toţi specialiştii, este o bună terapie exact împotriva stresului, a stărilor de deprimare, a insomniilor, a durerilor de tot felul… Râsul mai are şi o funcţie socială întrucât putem râde şi de oamenii politici, de incompetenţa unora dintre cei care ne conduc, de stupiditatea unora dintre declaraţiilor lor.
Pentru a rezuma, putem spune că râsul reprezintă o urgenţă. Citez din incitările cercetătoarei franceze: „Este urgent să ne regăsim dispoziţia pentru râs ca să ne regăsim în mod durabil plăcerea de a trăi”. Iar râsologia, sau ştiinţa râsului, ne poate ajuta în acest sens. Pentru că această ştiinţă este, citez din nou, „o formă de educaţie emoţională a cărei particularitate este de a ne readuce, între două emoţii, la un echilibru vesel şi optimist”.
Personal cred
