Maica Tereza, fondatoarea ordinului "Misionarele Caritatii", unul din oamenii providentiali ai secolului XX, afirma ca nu conteaza cat de mult daruim, ci cata iubire punem in daruire, indemnandu-ne sa oferim chiar si un zambet, pentru ca si acesta este un gest de dragoste si un dar.
De la inceputuri si pana in zilele noastre, au existat oameni bogati si oameni saraci, buni si rai, intelepti si neinstruiti, generosi si zgarciti. Regimurile totalitare ale secolului trecut au incercat sa indeparteze fiinta umana de ideea spirituala si sa o apropie tot mai mult de lumea materiala: omul cunostea un singur drum - uzina, carciuma, dormitor - fiind un robot, dar cu nevoi umane. Fara instruire, fara cultura, fara comunicare, fara informatie.
In ultimele decenii, megatehnologizarea tuturor domeniilor vietii a dus, pe de o parte, la superproductie si, deci, la abundenta produselor, iar, pe de alta parte, la consumul exagerat al acestora de catre oameni, omul devenind superconsumator de orice, fara limite. In plus, a incurcat atat de mult programele si itele politicienilor si economistilor de talie mondiala, incat acestia au devenit neputinciosi in fata tavalugului lumii afacerilor - piata.
Iata, de pilda, criza economica mondiala a produs "dureri de cap" nu numai Europei, ci intregii lumi. In alta ordine de idei, Alba-ca-Zapada gandirii occidentale - globalizarea - ne "ajuta" sa cream o lume in care frontierele nationale, distantele geografice si limitarile fizice sa devina din ce in ce mai irelevante. Tot ea ne face sa intelegem importanta comunicarii, care a devenit sinonima cu nevoia de aer, apa sau hrana.
Cu toate acestea, fiinta umana s-a indepartat tot mai mult de menirea ei pe aceasta lume, de ceea ce trebuie sa fie: iubire. Omul a uitat ca este facut din iubire pentru iubire: nu se mai iubeste nici pe el insusi si nici pe