MOSUL, cu barba sau fara barba, femeie sau barbat, tanar sau batran, este atat de preocupat de a asigura lucrurile, jucariile si dulciurile ce ii plac copilului care i-a scris, incat poate neglijeaza lucrul ce este mai important pentru acesta: iubirea ca valoare spirituala. Si acest lucru i se intampla unui copil nu numai de Sarbatori, ci aproape in toti anii copilariei.

MOS CRACIUN, asa cum este denumit de traditie, este foarte preocupat in perioada sarbatorilor de iarna, in special in noaptea de Craciun, sa recompenseze pe copiii cuminti cu diferite lucruri, jucarii si dulciuri. In timpul anului, MOSUL aduna informatii, primeste si trimite scrisori, face vizite, apoi centralizeaza situatiile, stabileste agenda cu numele copiilor recompensati din intreaga lume, pregateste cadourile si porneste sa le imparta.

Tot traditia ne spune ca majoritatea copiilor ii trimit, din timp, scrisoare MOSULUI, informandu-l, totodata, de cumintenia lor si ce cadou ar dori sa primeasca. Tot el este cel care le creeaza copiilor o stare de nerabdare.

In fapt, uneori, cand MOSUL intra in criza de timp, transfera aceste sarcini parintilor, care, chipurile, nu ar avea si asa destule probleme pe cap. Si, uite asa, volens nolens, parintii trebuie sa-l inlocuiasca pe Craciun: cu cei mai marisori e mai usor, ca stiu ce vor, dar ce te faci cu bebelusii carora trebuie sa le ghicesti gandurile?

Pe timpul regimului communist, nu aveau prea multe variante, in schimb, acum e o povara destul de grea pentru bietii parinti: o mie de feluri de avioane, masini, tractorase, papusi, animale si dinozauri. Nu mai vorbesc de imbracaminte, incaltaminte, dulciuri etc. Si, mai e o problema, una destul de serioasa, care, din pacate, s-a generalizat: lipsa banilor. Banii ca banii, dar iti mai trebuie si timp pentru schopping. Ce mai, una peste alta, e groasa de tot. @