Yang Yu este o tânără de 21 de ani, din China. A lucrat într-o fabrică de jucării. Îi era foame, muncea până la epuizare, banii nu-i ajungeau niciodată. Nu avea voie să stea de vorbă cu cei din jurul său, nu avea voie să ia pauze, rămânea peste program, obligatoriu. Locuia în căminele fabricii, în condiţii mizere, şobolanii fiindu-i tovarăşi. Mama ei lucrează cam în aceleaşi condiţii într-o fabrică de electronice. Yang Yu nu a putut cumpăra niciodată vreo jucărie pe care a asamblat-o ea.
Nici din fabrică, nici din vreun magazin din oraş. Pentru cât câştiga ea era prea scumpă. Singura jucărie pe care a avut-o vreodată, toată copilăria ei, a fost o mică broscuţă. Atât i-a putut cumpăra mama ei. Acum, Yang Yu umblă prin Europa şi povesteşte celor care vor să cumpere jucării pentru copiii lor câtă tristeţe ascunde, de fapt, un ursuleţ sau un căţeluş din pluş, o maşinuţă sau o păpuşică. Sunt jucării făcute cu multe lacrimi şi cu multă durere. Singurul vis al lui Yang Yu este să nu mai plângă de foame. Oare câte milioane de copii, de tineri, de bătrâni au astăzi acelaşi vis?
Nu jucării, nu haine. Doar să nu mai fie torturaţi (măcar) de foame.
Crăciun fericit!
Yang Yu este o tânără de 21 de ani, din China. A lucrat într-o fabrică de jucării. Îi era foame, muncea până la epuizare, banii nu-i ajungeau niciodată. Nu avea voie să stea de vorbă cu cei din jurul său, nu avea voie să ia pauze, rămânea peste program, obligatoriu. Locuia în căminele fabricii, în condiţii mizere, şobolanii fiindu-i tovarăşi. Mama ei lucrează cam în aceleaşi condiţii într-o fabrică de electronice. Yang Yu nu a putut cumpăra niciodată vreo jucărie pe care a asamblat-o ea.
Nici din fabrică, nici din vreun magazin din oraş. Pentru cât câştiga ea era prea scumpă. Singura jucărie pe care a avut-o vreodată, toată copil