Nu-mi doresc, acum de Sarbatori, decat ca Romania sa cada intr-un hau din care sa se poata ridica doar cu mari sacrificii. Vreau sa ma vad pe mine si ai mei concetateni ajunsi la fundul sacului, in anul ce vine. Visez o Romanie cazuta in genunchi, o tara capabila sa se ridice din moloz, exclusiv, prin constiinta si unitate de grup.
Stiu, sunt unii care deja ma considera masochist. Nu, nu sunt din aceasta categorie, sunt doar un om realist. O persoana care s-a saturat de miile de luminite aprinse in toate orasele si satele tarii, de inutilitatea unor asa-zise evenimente de Sarbatori, menite doar a umple buzunarele unor vedete de carton si a consolida anumite capitaluri electorale zonale. Nu eu sunt masochist, ci cred ca o parte a natiei romane se comporta asa.
Atmosfera cotidiana este dominata de un contrast social care ne lasa masca. Pe de o parte, oamenii condamna Guvernul, Presedintia si toate institutiile care le-au pus pe masa austeritatea si un trai la limita subzistentei. Pe de alta parte, aceeasi oameni nu se dau in laturi de la nicio pomana, indiferent ca ea le este servita sub forma de sarmale, tuica fiarta sau fasole cu ciolan.
Am vazut, de multe ori, pensionari, bugetari sau revolutionari razvratindu-se pentru te miri ce, dar niciodata nu am auzit de un asemenea ins care sa aiba o atitutdine protestanta fata de astfel de evenimente. Imi vine in minte, acum, acea paranghelie din Sectorul 2 bucurestean organizata de primarul Ontanu de Ziua Nationala a Romaniei. Doamne, ce s-a mai imbulzit lumea la o portie de fasole si la un paharut de tuica fiarta.
Incinsi si cu burtica plinuta au dansat, ulterior, pe ritmuri populare sau etno-dance. Absolut nimeni nu s-a intrebat de unde a scos Ontanu acei bani pentru a delecta masele. A aruncat fara masura, in stanga si-n dreapta, cu mancare si bauturica, fara a incerca sa f