DE BONTON. E încă verde, deşi poartă monoclu. Copilărie fără \"Moş“. Pe timpul lui, colindele se cântau, nu se turuiau pentru bani, ca o cerşetorie. Sursa: RAZVAN VALCANEANTU

Boierul se ţine, la 88 de ani, ca unul cu treizeci de ani mai tânăr. E lucid şi şi-a păstrat spiritul viu. E la costum şi cravată, iar de unul din nasturi îi atârnă un monoclu, cum îi şade bine unui aristocrat. Spune că, de fapt, îl foloseşte ca lupă, când citeşte. Livingul casei boiereşti, de lângă Calea Victoriei, e burduşit de cărţi şi e încălzit de un godin paralelipipedic. Printre picioarele octogenarului se încurcă două mâţe albe. MULTIMEDIA VIDEO evz.roVezi mai multe Constantin Bălăceanu Stolnici, despre tradițiile Crăciunului VIDEO evz.roVezi mai multe Constantin Bălăceanu Stolnici, despre religie și Isus VIDEO evz.roVezi mai multe Constantin Bălăceanu Stolnici, despre cum se sărbătorea Crăciunul în perioada interbelică

Domnul profesor, cum îi spune lumea, are o privire uşor resemnată. Până în urmă cu cinci ani, era un invitat permanent al emisiunilor culturale. Erudiţia sa era unanim recunoscută şi apreciată. De când s-a aflat că a colaborat cu fosta Securitate, nu prea l-a mai chemat nimeni. L-am provocat la o discuţie incitantă despre tabuurile legate de sărbătoarea Crăciunului şi dilematica Naşterii Domnului. A acceptat. La intrare, sub sonerie, pe o plăcuţă veche, din alamă, scrie: Dr. Docent Constantin Bălăceanu Stolnici – Boli nervoase.

Pe la el n-a trecut "Moşul"

Domnul profesor tocmai îşi scrie memoriile: "Sunt chiar la copilărie!". Îşi aduce aminte de primul său Moş Crăciun? S-a speriat? "Cea mai veche amintire a bradului de Crăciun o am de pe la patru ani. N-a venit Moş Crăciun...", suspină academicianul: "La noi în casă, nu s-a practicat tradiţia asta... Nu aveam cum să mă sperii. Eram pregătit. Erau cărţi de colorat, pentru copii analfabeţi. Aşa îţi cons