Despărţirea de parlamentarii noştri, cel puţin pentru acest an, mi-a lăsat un gust amar. Opoziţia a găsit de cuviinţă să depună o moţiune de cenzură. Deşi ştia încă de la bun început că nu are nicio şansă a făcut-o pentru că aşa este jocul democratic.
Adevărul este că ne-am însuşit la perfecţie parlamentarismul, dar nu şi esenţa democraţiei. Faţă de vechile democraţii părem încă o copie nereuşită. Un experiment pavlovian. Cum apare asumarea răspunderii, pac moţiunea de cenzură! Mimetismul ăsta dus aproape la perfecţiune mă enervează! Ei bine ce se întâmpla dacă opoziţia nu depunea moţiune de cenzură! Nimic, absolut nimic! Guvernul lui Emil Boc mai trecuse prin nouă asemenea încercări. Dar nu, pentru că aşa este jocul, trebuie să-l respectăm cu sfinţenie. Ca pe o reţetă tabu, un ritual magic fără de care libertatea ne este în pericol.
De fapt am asistat la un jalnic spectacol. Executivul şi arcul guvernamental s-a vrut sobru, a vrut să emane forţă, hotărâre, iar opoziţia a făcut ce face opoziţia de regulă, indiferent de regim. A vorbit de îngrădirea democraţiei, de dictatură, de tiranie etc. O scenă jucată perfect, dar fără vlagă. Diferenţa între parlamentarismul occidental şi cel al nostru este că aici, pe Dâmboviţa, e făcut de prea mulţi actori amatori. Plătiţi la normă, care după ce că mimează prost, o mai fac şi în sictir.
Cei din PSD au avut o idee, e drept, nu rea. Au vrut să speculeze la nivel de imagine faptul că moţiunea se dezbătea pe 22 decembrie. Aşa că au venit îmbrăcaţi revoluţionar, de fapt semi-proletar. Cămăşi de firmă peste care au tras câteva pulovere de toate culorile, dar cu tricolorul pe braţ. Vocal, Victor Ponta a anunţat că Emil Boc va fugi cu elicopterul precum Ceauşescu.
Personal am urmărit moţiunea de cenzură la televizor, pe B1TV, unde am comentat-o cu Andrei Bădin şi analistul Dan Petre. Imaginile erau jalnice. Liberali
