Crăciunul este una dintre cele mai importante sărbători religioase. Reprezintă un prilej de bucurie, fiind încărcată de tradiții și simboluri felurite. Ritualurile sunt complexe și numeroase, iar creștinii din fiecare zonă a României sărbătoresc în felul lor, dar mai toți se adună de Crăciun la aceeași masă cu cei dragi și sărbătoresc Nașterea Domnului.

În general, Crăciunul, chiar dacă este o sărbătoare creștină, începe la români odată cu practica păgână a sacrificării porcului. Tradiția spune că purcelul se taie cu câteva zile înaintea Crăciunului, mai precis de Ignat, pe 20 decembrie. Pe vremea dacilor, porcul era sacrificat ca simbol al divinității întunericului care slăbea Soarele în cea mai scurtă zi a anului. Pentru a veni în ajutorul Sorelui oamenii sacrificau porci şi-l hrăneau cu carne. După aceea ziua începea să crească şi Craciunul devenea o sărbătoare a luminii şi a vieţii. Acum, porcului i se face semnul crucii pe frunte cu un cuțit, măcelarul zice ”Doamne ajută să-l mâncăm sănătoși”, după care se trece la tranșare. Se zice că românul știe să folosească fiecare componentă a porcului mai mult ca orice nație din lume poftitoare de porc: picioarele pentru piftie, urechile și coada, slănina pusă la afumat, intestinele care sunt umplute pentru tobă, caltaboși sau cârnați, precum și felurite fripturi din carnea acestuia.

Sărbatoarea continuă apoi de Moș Ajun cu colinde care țin până noaptea. Copiii merg la colindat pentru a vesti Nașterea Mântuitorului și primesc drept răsplată mere, nuci, covrigi, portocale și, în era modernă, bani. În unele sate, se obişnuieşte ca cel mai în vârstă membru al familiei să arunce în faţa colindătorilor boabe de grâu şi de porumb. Bătrânii spun că, dacă boabele peste care au trecut colindătorii vor fi date găinilor, acestea vor fi spornice la ouat. Şi cred că vor avea o recoltă foarte bună în anul următor