Zilele trecute, am asistat in Parlamentul Romaniei la un spectacol deopotriva grotesc si pestilent, care, la 22 de ani de la evenimentele din decembrie 1989, a fost menit parca sa ne arate ce se intampla atunci cand natiuni sovaielnice incep ceva cu potential grandios - o revolutie, de exemplu - dar nu au tenacitatea sa-si duca actiunile pana la obtinerea unei victorii decisive.
In deschiderea spectacolului a "cantat" cetateana deputat Aura Vasile, care a dus pe noi culmi doua dintre infectiile care devasteaza clasa politica romaneasca - traseismul si oportunismul. La sfarsitul ariei de opereta, nimeni n-a mai inteles exact cine, dintre PSD si UNPR, sunt "principialii de stanga" si cine "slugile lui Traian Basescu". Si nici daca inima Aurei Vasile bate alaturi de partidul care i-a emis carnetul de membru sau de altul.
Mare pacat ca veterani bine informati din PSD (dar nu numai din PSD, daca este sa ne amintim si de Sebastian Lazaroiu), l-au oprit pe Victor Ponta din puseul novator care il cuprinsese prin octombrie, cand incepuse sa abordeze tematici exceptional de fertile, precum "tradarea si tradatorii" in politica romaneasca sau circulatia "ofiterilor acoperiti" intre partidele parlamentare.
Cum Victor Ponta a fost convins rapid sa renunte la cele doua teme suculente de cercetare, putem doar intui ce motivatii "subtile" a avut Aura Vasile pentru a se juca "de-a UNPR-ul".
In schimb, suntem siguri ca liderul deputatilor PDL, Mircea Toader, are lacune majore de cultura generala. Daca ar fi citit mai mult, ar fi retinut nepieritoarea replica rostita de Iulius Cezar pe acest subiect: "Iubesc tradarea, dar ii urasc pe tradatori!". Cine intra in politica fara a intelege perfect semnificatia acestei fraze, fie este inconstient, fie este trimis de altii sa joace un rol.
Mircea Toader, ca un adolescent imberb suresc
