Puțini știu că primul autoturism fabricat în România nu a fost Dacia 1100 (în 1968), ci un autovehicul care purta numele cunoscutului industriaș român Nicolae Malaxa. Mașina a fost un autoturism românesc construit în 1945 în fabricile de la Reșița.
Omul care a lucrat la proiectarea Lăstunului: "Trebuia să aibă un preţ cât un televizior, 500 de kg, consum de 3 litri şi să fie sub 3 metri"
Proiectul autoturismului a aparținut unui grup de ingineri și tehnicieni de la uzinele A.S.A.M. și Malaxa din București și IAR din Brașov, conduși de inginerul Petre Carp.
Mașina avea un motor cu trei cilindri, în stea, cu răcire forțată cu aer, capabil să dezvolte 30 de cai-putere (după măsurătorile vremii).
Soluția constructivă era "totul în spate", motorul formând un întreg cu diferențialul și cutia de viteze. Greutatea motorului era de 80 de kilograme, iar ansamblul cu diferențialul și cutia de viteze ajungea la 150 de kilograme.
Pentru a asigura răcirea motorului, între plafon și acoperiș era lăsat un spațiu pentru canalizarea aerului necesar. Aerul era captat din față, de deasupra parbrizului, și era canalizat prin acoperișul cu pereți dubli, cu ajutorul unui ventilator, care îl absorbea, dirijând o parte peste cilindri, iar restul la carburator. Viteza maximă era de 120 km/h.
Malaxa oferea un nivel înalt de confort pentru acea vreme și putea transporta până la șase persoane. Caroseria avea o formă aerodinamică, foarte elegantă, cu portbagajul în partea din față, sub capotă, unde se afla și roata de rezervă. Prinderea caroseriei pe șasiu se făcea prin tampoane de cauciuc. Consumul de benzină era de 10 l/100 km.
Producția ei a fost oprită când sovieticii au decis să mute linia de asamblare în U.R.S.S., după ce un oficial de la Moscova aflat la Sofia a fost transportat cu un automobil Malaxa și a rămas impresionat de performanțele ac
