Fost preşedinte la FRF, Poli Timişoara şi Rapid, Mircea Pascu priveşte acum cu condescendenţă spre baletul pe care George Copos îl execută în faţa suporterilor giuleşteni. Pascu, în vârstă de 77 de ani, a fost omul care l-a adus pe Copos în anturajul Rapidului şi, în acelaşi timp, cel care a încercat zadarnic să se opună deturnării clubului în momentul în care şi-a dat seama ce se petrecea. Citiţi alăturat o poveste de demult, despre cum s-a privatizat Rapidul, despre whisky-ul lui Băsescu, despre vodca lui Văcăroiu, despre feţele lui Copos, despre obligaţii morale şi oportunism.
Domnule Pascu, în august 1990 aţi fost dat afară de la federaţie într-o adunare generală despre care spuneţi că a fost ilegală, convocată de ministrul Cornel Dinu şi dirijată în totalite de politicieni. Ce aţi făcut după aceea?
Am fost preşedinte la Rapid şi Poli Timişoara. La Rapid am avut, pe urmă, acelaşi gen de probleme ca şi la federaţie.
"Pe ăsta să nu-l prind nici pe scări!"
Cum?
Cu venirea lui George Copos.
Adică?
E o poveste lungă. Imediat după revoluţie, la sfârşitul lui decembrie 1989, m-am trezit că vine Copos la mine pe când eram la sediul FRF. A început să plângă, mi-a spus că are copil, că e muritor de foame, m-a rugat să-l angajez, dacă pot. Mă duc la Angelescu, îi spun de Copos, când aude Mircea, dă ochii peste cap: "Pe ăsta să nu-l prind nici pe scări, în faţa ministerului!". M-am mirat atunci, nu înţelegeam de ce... Apoi, când am devenit preşedinte la Rapid, mi-am adus aminte de Copos. El îşi deschisese o cofetărie… I-am spus că la salonul VIP al Rapidului vin o grămadă de oameni importanţi, poate să asigure prăjiturile pentru protocol. Venea Iliescu pe acolo, apăruseră şi coreenii de la Samsung... El s-a băgat pe lângă ăia, a profitat de faptul că dealerul Samsung pe România era pe la Piteşti şi a
