La discutarea bugetului pe anul viitor, Emil Boc a sustinut in fata parlamentarilor aceeasi pledoarie de la sfarsitul lui 2010: incurajarea investitiilor, crearea de locuri de munca, accesarea sporita a fondurilor europene etc. Raman in vigoare cota unica de 16% si TVA-ul de 24.

Teoretic, primul argument pare atractiv pentru cei dispusi sa vina cu bani de peste granite. Acestia raman insa rezervati din cauza sistemului birocratic complex al legislatiei fisurate si des schimbata, impredictibilitatii, precum si retelei coruptiei omniprezente. Deci, un deziderat volatil.

Insisi specialistii confederatiei helvete de la Credit Suisse plaseaza Romania pe locul 10 intr-un top 50 al celor mai riscante tari din lume la capitolul investitional. Datoria publica este evaluata la 38% din PIB, in vreme ce ratingul are trei "B"-uri cu minus in coada.

E drept ca sub noi se afla Egiptul, Letonia, Italia, Spania, Ungaria (73% din PIB). Primele nefericite pozitii sunt detinute net de Portugalia si Grecia, ultima cu un impovarator 157% din Produsul Intern Brut.

Cum a venit si vremea bilanturilor, Camera de Comert Americana - Am Cham, a dat de curand publicitatii un studiu despre competitivitatea tarii noastre, dupa ce a analizat 100 de indicatori de performanta. La 53 din ei suntem sub media Uniunii Europene, la 25 peste, restul fiind in concordanta.

Stam bine la costurile mici ale convorbirilor telefonice si la economisire. Cel mai rau, nici nu se putea altfel, la cotatiile privind infrastructura, veniturile populatiei, productivitate si controlul coruptiei.

Fiindca veni vorba de banii populari, un expert financiar strain spunea ca masurile excesive de austeritate risca sa impinga cu grabire o tara spre recesiune. Din simplul motiv ca inabusa consumul. Adica, tocmai principalul mijloc de colectare a lichiditatilor