Nimic n-a ramas asa neschimbat in tara noastra ca limbajul de lemn al mesajelor de Sarbatori. De multe decenii incoace, mesajele conducatorilor parca sunt trase la indigo.

Urarea de Craciun a presedintelui Basescu

Mesajul presedintelui n-are in el nimic rau si nimic bun. Practic, n-are nimic. Este ca un fel telefon pe care il primesti de ziua ta de la o ruda indepartata, ca sa-si faca datoria de a-ti spune la multi ani "tie, intregii familii, inclusiv copiii, sa fiti fericiti si sanatosi".

Stii bine ca nu vei fi nici mai fericit, nici mai sanatos urmare telefonului primit, o stie si cel care te-a sunat. Pentru el conteaza ca a bifat in agenda o obligatie, iar pentru tine nu conteaza nimic. E ca si cum nici nu te-a sunat. OK.

Estenta limbajului de lemn sta in cuvintele care rostesc mult, dar nu spun nimic. Mesajul presedintelui Basescu pare facut din acelasi lemn cu mesajele rostite de Iliescu, din aceeasi scandura cu urarile lui Ceausescu si daltuit din acelasi copac cu urarile lui Gheorghiu-Dej sau Petru Groza.

Nimic nu poate fi mai banal decat "Cu prilejul sarbatorii Nasterii Domnului doresc sa adresez tuturor romanilor, din tara si din diaspora, cele mai calde urari de sanatate, intelegere si bucurie alaturi de cei dragi".

Daca scoatem din text Nasterea Domnului si aluzia la diaspora, nu vad cu ce s-ar deosebi mesajul presedintelui actual de toate mesjele presedintilor de pana acum.

In acelasi limbaj de lemn, presedintele ne ureaza ca sabatoarea "sa ne ajute sa pastram speranta intr-un viitor mai bun". Ei, bravos! Asta ne-o putea ura preotul la biserica.

De la presedinte as fi asteptat cateva cuvinte despre cum ne pregateste dansul respectivul viitor mai bun, ceva care sa mangaie sufletul nostru. Se pare insa ca presedintele nu stie sa converseze cu sufletul.