N u ţin minte să fi avut parte de vreun Crăciun care să fi prins casa nedecorată (mă refer de la casa în care am copilărit, nu la cele în care stau, de vreo nouă ani, cu chirie prin Bucureşti).

Înainte de Revoluţie, parfumul Crăciunului începea din sufragerie - unde, pe un frig cumplit, decoram bradul cu lumânărele, bomboane colorate, mici fulgi făcuţi din vată şi-o instalaţie care „pierdea" câte un beculeţ de la an la an - şi se termina în bucătărie - unde, o zi întreagă, mama pregătea toate bucatele pentru masa de Crăciun, de la friptură şi cârnaţi la cozonac pufos şi biscuiţii în formă de stea.

Înainte să ajungă şi la noi moda coroniţelor de Crăciun, mama făcea aranjamente din crengile de la baza pomului. Nu era mare lucru: o lumânare, câteva ramuri de ţepi verzi şi două, trei globuleţe. Îl punea mereu pe masă, în prima zi de Crăciun. Şi tot atunci avea grijă să avem şerveţele roşii. Nu cred că-i spusese nimeni, cu subiect şi predicat, că e musai să decoreze căminul de Sărbători. Dar văzuse la bunica, ani la rând, cum scotea, la fiecare Crăciun, şervete frumos brodate şi le aşeza cu grijă pe faţa de masă din bumbac alb.

De Crăciun - mai mult decât de Paşte - casele noastre se schimbă la faţă. Or fi frumoase şi aranjamentele cu grâu verde şi ouă roşii, care stau pe masa cu drob, dar parcă românii pun mai mult preţ pe ornamentele cu brad, conuri şi ilex. Acesta e unul dintre motivele pentru care, în acest weekend, am pus în două pagini speciale sugestii de decor festiv. Inspiraţi-vă!

Oana Botezatueste editor Adevărul