Asa cum arheologia poate aduce dovezi ca pe locul unui oras au existat alte asezari sau exista si astazi, etimologia poate demonstra ca un cuvant are mai multe sensuri si in spatele lui se afla un popor, iar teologia poate argumenta ca Dumnezeu exista in Cuvant.
In cercetarea limbii romane exista cel putin trei teorii in ce priveste semnificatia cuvantului Craciun. In primul rand, ar proveni din limba latina, din calatio, calatione, care inseamna sarbatoare, apoi, din limba slava, din craciun, caraciun, care inseamna a omori, a ucide si, nu in ultimul rand, din limba traca, din etimonul craciun, avand sensul de buturuga.
Biblia ne spune ca, de peste doua mii de ani, Cel ce este Se naste in seara de Craciun, Cel ce este Se face ceea ce nu era. Este Dumnezeu si Se face om, fara sa inceteze de a fi Dumnezeu.
In acest fel ni se deschide o perspectiva noua, o cale cereasca de armonie a lumii pamantesti cu universul. E o chemare a intregii omeniri la o mare taina, aceea de unire a omului cu Dumnezeu. El ne cheama sa ne scuturam de toate ideologiile si doctrinele lumesti care ne separa, pentru a alcatui astfel una si aceeasi Imparatie a lui Dumnezeu, pe unul si acelasi pamant, sub una si aceeasi pronie Divina.
Sarbatoarea Nasterii Domnului are in centrul ei adevarul ca Hristos s-a facut om pentru ca acesta din urma sa devina fiu al lui Dumnezeu. In aceasta mare zi de praznic, Biserica ne indeamna sa regasim si sa pastram cu sfintenie vesmantul de fii ai lui Dumnezeu. Acest lucru implica recunoasterea lui Dumnezeu ca Tata, a Bisericii ca mama si a noastra ca fii ai Tatalui Ceresc in Biserica lui Hristos.
Imbracat cu puterea lui Hristos, care-l "zideste cu totul din nou", omul isi continua drumul prin valurile vietii. Si, din pacate, acestea nu sunt mai putin agitate, mai ales in zilele noastre, dar omul, invesmantat
