Voiajul cu trenul în Ajun e spectacol de traiste cu bunătăţi pentru rudele de la ţară, studenţi cu casa în spinare, bătaie pe locuri şi şpagă pe faţă.

Gara de Nord, ora 11.00, o zi până la Crăciun. Peroanele fierb de călători încărcaţi cu pungi pe care scrie „Merry Christmas” sau ”Happy new year”, ţărani aduşi de spate de sarsanale din rafie din care iese câte un colţ de cozonac, bărbaţi vânjosi care cară vin la peturi de 10 kg sau studenţi care târşâie trolere în care şi-au îndesat toată garderoba.

Unul dintre ei iese în evidenţă: duce la subţioară o unitate centrală Mac. Un amestec pestriţ de săraci şi bogaţi care trec unii pe lângă alţii nu fără a se atinge, dar fără sa se încurce. "Unde e Gara Basarab?", întreabă o femeie cu ochi plânşi un domn la palton camel. E cocoşată de un rucsac de munte mai înalt decât ea. Copilul care vrea să atingă pământul din braţele ei o echilibrează.

Sandviciuri, nicotină şi moda de pe peron

De la linia 1 trebuie să plece trenul spre Timişoara, care traversează Oltenia de la un capăt la altul. E 11.50, ora de plecare-12.47. Pe peron se mănâncă sandviciuri de la fast-food, se face plinul de nicotină şi se scuipă plămâni, pe fundal ascuţit de rotiţe de troler care scrijelesc cimentul. Respiraţia trecătorilor se ridică sub formă de vapori. Sunt minus câteva grade şi un aer încărcat ca de burniţă sau ceaţă.

Câteva ceferiste roşcate în veste bleumarin ies gălăgioase dintr-un subsol din spatele liniei. O domnişoară face frigul în geacă scurtă de imitaţie de piele, de sub care iese o posibilă rochie de tul alb. Din acoperiş îi pică apă direct în troler.

Cum operează blatiştii. Cum merge şpaga

Pe la 12 şi un pic parchează acceleratul. Se opreşte greoi şi uşile se deschid cu scarţâit. Coboară naşul. Mototoleşte eşarfa galbenă pe care o fluturase la intrarea locomotivei în gară şi se propteşte la mijlocul lin