Un clasament frivol, dar care surprinde tendinţele din piaţă. Cu opt tablouri în topul anului, Nicolae Grigorescu este eroul indiscutabil. Îl secondează Tonitza, care, după ce a urcat la cota de 290.000 de euro, în licitaţia din 14 decembrie, a obţinut şi el o cotă de nivel mondial.

Iar în top 10 nu mai are loc nimeni. Calendaristic însă, luând în calcul recordurile lunare, piaţa de artă de la Bucureşti e mult mai diversă şi mai tensionată decât am putea deduce din top 10.

Ianuarie, o lună slabă la casele de licitaţii, a început şi în 2011 cu o cotă extrem de redusă. Cumpărătorii de artă analizau încă efectele numeroaselor recorduri de autor stabilite cu o lună mai înainte, iar casele de licitaţii au avut o strategie prin care marii pictori au fost păstraţi pentru primăvară. O operă a lui Pallady, scăpată din această strategie, a stabilit încă din prima licitaţie recordul lunii. „Nud cu evantai" a obţinut doar 20.000 de euro, dar valoarea nu a mai putut fi depăşită în prima lună a anului. Februarie anticipa oarecum recordurile primăverii, dar nivelul general al pieţei a rămas unul foarte redus. Excepţia a fost „Femei în parc", un ulei de Andreescu, care a obţinut 130.000 de euro şi, la vremea respectivă, intra în top 10 all time.

Revoluţia primăverii

Martie, efectiv, a adus înflorirea pieţei de artă. Cinci opere au trecut de 100.000 de euro, iar „Cârciumă la Rucăr", de Nicolae Grigorescu, cu 230.000 de euro, devenea tabloul cel mai scump din Bucureşti. S-a menţinut pe această poziţie numai două săptămâni, în aprilie fiind depăşit de o altă operă a lui Grigorescu, „Fata cu mărgele roşii" (270.000 de euro).

În luna mai, tabloul cel mai important a fost „Ulcica cu flori de câmp", sub semnătura lui Ion Andreescu. Opera, una de mici dimensiuni, a fost adjudecată cu 135.000 de euro, obţinând recordul pe care încă îl deţine, de cel mai scump ce