În cele mai multe dintre ţările europene, teatrul este una dintre distracţiile cele mai frecvente în perioada Crăciunului.
Spectacolele şi obiceiurile teatrale, cu rădăcini în ritualurile originare, colinde şi jocuri încep să-şi facă simţită prezenţa în general în jurul nopţii de 6 decembrie, când este sărbătoarea Sfântului Nicolae, şi continuă până după anul Nou, pe 6 ianuarie, de Sărbătoarea Bobotezei.
În Italia, Crăciunul este în primul rând prilej de spectacol, care-şi păstrează vag dimensiunea religioasă.
Teatrul de stradă şi teatrul religios supravieţuiesc şi în mileniul trei, aşa că cine ajunge în orice metropolă, orăşel, sătuc sau staţiune din ţara commediei dell'arte în vremea sărbătorilor de iarnă are toate şansele să vadă Naşterea lui Iisus Hristos jucată în piaţa mare, Închinarea Magilor reprezentată colorat în bazilici şi catedrale, Uciderea Pruncilor reconstituită de actori amatori în muzee şi reşedinţe private.
În Arhipelagul britanic, astfel de manifestări teatrale cu întâmplări şi personaje biblice există din belşug. În Anglia, teatrele freamătă de sărbători şi mulţi dintre artişti îşi petrec Crăciunul pe scenă, atât în capitală, cât şi orăşelele de pretutindeni.
Un tur al presei britanice de săptămâna trecută a scos la iveală întoarcerea la moralităţile şi miracolele Evului Mediu.
La Londra şi la Bristol, pantomima e regină până după Anul Nou. Scrooge, din „Colindul de Crăciun", al lui Charles Dickens, este întruchipat iar şi iar, în scenete înjghebate pentru serbarea de la şcoală, sau pe multe scene private din Anglia.
