Le ingrijesc batranii si bolnavii, le prepara pizza, le spala rufele murdare, le culeg recoltele si le ridica locuintele. Sunt romanii din Italia, pentru care Craciunul de acasa, infrumusetat de colinde si miros de cozonac, si-a pierdut semnificatia pe care o avea, candva, in tara lor.
Intr-un orasel din Basilicata (sudul Italiei), cu vreo 4.000 de locuitori, muncesc mai bine de 100 de romani, care isi castiga banii trudind in agricultura ori in constructii. Putini si-au strans bagajele si au plecat in Romania, de Sarbatori, de teama ca nu vor mai avea un loc de munca dupa ce se intorc.
"Ti-l fura tot un roman, nu un italian. Italienii nu muncesc ca noi si nici nu accepta sa fie platiti ca noi, ca nu le ajung banii", spune o fata care are varsta la care ar trebui sa fie studenta. Inca se mai culeg maslinele in Italia, asa ca, atat timp cat are de munca, nici nu-i trece prin cap sa se intoarca acasa.
De Romania, spune ea, n-o leaga mare lucru. Are un iubit italian, a ajutat-o sa-si cumpere masina. Actele sunt pe numele lui, rata o plateste ea.
Craciunul si-l petrece, intr-un mod ciudat, in familie: alaturi de prietenul ei, de mama sa si concubinul italian al acesteia. Cam imbarligata povestea, pentru ca iubitul mamei sale este si tatal iubitului ei. Adica viitorul sau socru. Ori viitorul tata vitreg, depinde ce clopote de nunta vor bate primele.
Traditia in Italia spune ca sarbatoarea Craciunului trebuie sa dureze 12 zile. Astfel se spala toate pacatele si toata lumea paseste cu dreptul in noul an. Pentru Ana dureaza o zi, atat are liber. Are grija de un barbat de 76 de ani, ii schimba scutecele si ii face mancare. "Tu, da asta nu-i vecchietto (batran - n. red.). Tu-le muma lor, ca astia traiesc pana la 100 de ani", remarca, incisiv, romanca.
E o ardeleanca atipica, care sparge orice s
